Poezie

Drumul meu...

1 min lectură·4 august 2026

Mediu

Drumul Meu

Am strâns în palme ani ca pe petale,

Am căutat un rost necontenit,

Am prins și vânturi cu ale lor rafale,

Dar nicio clipă nu m-am rătăcit.

Am fost copil cu vise fără teamă,

Apoi bărbat clădind încet un rost,

Cu fiecare pas mi-am scris o dramă,

Din fiecare zâmbet am creat un adăpost.

Am iubit mult și am plâns pe săturate,

Am ridicat ce alții-au dărâmat,

Și-am învățat din clipele nedrepte

Că orice of devine vindecat.

Acum privesc cu liniște spre mâine,

Cu suflet plin și pași mai cumpătați,

Nu-mi pare rău de timpul ce rămâne,

Nici de-ai mei ani frumos îmbrățișați.

Bătrânețea nu-i povară grea,

Ci rodul unei vieți trăite plin,

E pacea ce se-așază-n inima mea

Ca un apus domol în lacul cristalin.

Și merg senin pe drumul ce rămâne,

Cu fruntea sus și gândul împăcat,

Că am trăit frumos printre destine,

Și-mbătrânesc frumos, demn și curat.

009

Liviu Dumitrică. “Drumul meu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-dumitrica/poezie/14204228/drumul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.