Rostogolind in iarba noianul tau de visuri
Sub fosnetul de plopi povestea s-a tesut
Nebanuite trepte din tainice abisuri
Spre-o lume ideala ne conduceau abrupt.
Imbatranise cerul de lacrimile
Averea mea sunt fulgii de zapada
Pe care-n amintire ii pastrez
Si rasul tau, angelica sarada
Despre ce-nseamna al iubirii crez.
Asa traiesc prin labirint de burguri
Tot asteptand ca pasul
Paseam cu disperare de pasi pe nisipul fierbinte.
Adunam scoici sidefii si ma uitam la ele
ca si cum ar fi fost lacrimi.
Parca fiecare scoica ascundea in ea o poveste
citita la gura sobei,
Vine o vreme când visele noastre nu mai încap în sufletul unuia singur... Pornim atunci pe o poartă a sărutului ce ne deschide drumul către o lume în care până și lacrima se pierde, devenind cerc.
LP