De ce?
nu pot să ating asemeni vântului, materia s-o mângâi firav doar o dată, să trec pe lângă ea și-apoi s-o uit. De ce nu pot să fiu asemeni lui? nu pot să ating asemeni apei, iarba
Din suflet
probe de foc într-un cub fără laturi zâmbete puține într-o lume-nghețată -privesc În zadar îmi închipui: lumi împietrite- pe stânci neclintite de dor și de clipe; toate-s
Un simplu joc
Pășind în infinitul gândului, Pe același drum, pustiit de amintiri, Chipuri de mult uitate găsesc, Cuvinte sonore, risipite și ele. Un cântec e tot ce a fost: Cu note definite, cu pauze finite
Coșmar
flori de zăpadă de-un albastru fluorescent, respirație de un roșu aprins, râuri de gânduri cu viteza luminii- dispersate sunt toate in mine. pământ putred sub picioare de-abia renăscute, miros