Poezie
elogiu aparatelor electrice / 6
(((triplu-casnică)))
2 min lectură·
Mediu
Șosetele tale îmi vin bine,
Iar hainele mă încap rebel,
Miros a unt, a nuci și-a mere coapte,
A scoarță din copac de Maramu’
Și-a vinul fiert de ieri… de-alaltăieri.
Miros a tine, după ce le spală Mărioara,
Programul 5 – pentru bumbac original,
Și adierea rufei de pe mine,
Mă cheamă-n patul răvășit regal
Pînă mai ieri...
...de-alaltăieri, mi-e foame și ți-e bine,
De cînd, îți port șosetele cu drag,
De cînd, tante Anne-cu-Tzî
Pe toate le mai us’că,
Îhimm! Dar numa’ pînă la prohab...
Căci nu există aparat electric,
Ce spală-calcă-freacă și usucă,
Să îți atingă pleoapa ta albastră,
La fel ca mîna zăpăucă,
De ieri, de-alaltăieri...
O ultimă țigare și de-acum te las,
Pe ochiul tîmplei casei tale...
Nu cad la timp și nu avem răgaz,
Să mai vorbim, să mai atingem moale
Ziua de ieri, de-alaltăieri...
.......................................................
Tu pleci în lume mîine, iară eu mă pierd.
De ieri, te tot visez învolburat,
...sub streașina unui stejar pufos...
De cînd, șosetele-ți sînt în bocanci-mi,
Iar hainele miros a chiparos.
De alaltăieri mă simt femeie,
Și oricare ar fi destinul meu,
Știu bine, că pot trăi și fără tine
De mîine-n zori, și pe-nserat –
de ieri...
București, 26-27 ianuarie 2007
001.573
0