Pentru început se caută un pretext:
parcă e cam batrân,
poate e cam incomod,
parcă necesită cam multă atenție,
poate...
Încet, încet se adoptă o idee,
se începe a crede în ea
și treptat se
Transcend secunda, minutul, ora,
deci mă preling, ireversibil,
dinspre nimic înspre INFINIT.
Poate urla până și ultima celulă din mine,
Eu totuși voi curge...
O, timp ce treci prin noi, în tine ce mister ascunzi?
Că-n urma ta rămâne totul trist și noi cel mult doar muribunzi.
Pe uliți tot mai stins s-aude glasul morii...
La pasul tău se clatină morarii
