Zâmbet de marioneta

În ochii ei morți în care nu strălucește viața, vezi trăsăturile unei inimi de ațe încurcate în care nu se deslușesc amintiri sau visuri ci doar întrebări inexistente, fără răspuns. Privind dansul ei pe sârme și pe scânduri, nu poți vedea mai mult decât o poveste haioasă care nu mai interesează pe nimeni, dar care există undeva, într-o carte prăfuită. E rolul ei să se miște trasă de sfori și să existe fără a exista! Nimeni nu rămâne indiferent în fața spectacolului inedit a cărui protagonistă este. Mereu apare un zâmbet pe fața necunoscutului ce privește păpușa haioasă, dar nimeni, nimeni nu vede tristețea ochilor de plastic, sau alunecarea lacrimi desenate! Nu se vede decât chipul colorat ce zâmbește publicului bine dispus, dar indiferent. E un zâmbet cald, dar rece, trist, inanimat de amintiri sau visuri ci doar de foarfecă unui croitor. E un zâmbet mort. El nu există, pentru că e doar o altă lacrimă…