Poezie
Ca(-)n Cer
1 min lectură·
Mediu
Tu crezi că te respect
Că pot să te mai privesc
Să te ating
Proasto
Ești trează noaptea și tușești
Vomiți sânge și cearceafurile-s negre
Plângi când crezi că nu te văd
Oarbă
Te dezbraci cu frică, curajul e fals
Tot tu, tot noi
Ce dracu’ mai vrei de la mine
Sunt tot aici
Vrei să nu știu, să nu văd
De ce nu mă lași
Să respir cancer, să sorb moarte să
Respir
Nu mai e mult, cheală, slabă, golită
Aștepți punctul, locul pe care n-o să-l știi
Eliberarea.
Nu gândești
Eu o să fiu cel înșelat, cel amăgit să rămână
Unde vei fi când voi plânge
Răspunde-mi, zâmbetul nu mai are
Efect
Neg, accept, lupt, urlu, cad, uit
Și tot nu-nțeleg cum se poate
Să pleci când ai jurat să rămâi
Sar munți, înghit mări, visez culori
Toate sunt reduse, sintetizate în tine
Cu o răsuflare moartă mă ții
Gata. Nu mai e, nu mai ești
Încă fierbinte, febra mă alină
Curând o să sărut pământ
Să plâng pentru ultima dată
Du-te
Te las
Nu
002510
0