lesan alexandru daniel

Pămînt mă văd privind la ele, Atît de lungi scăldate-n norii gri Cum cresc mereu văzînd cu ochii Chemînd din corn oștenii mii. Sunt șiruri ici, șiruri departe Fără un număr, fără

Am luat în mîna dreaptă lopata cu care am îngropat atîtea vise; și în stînga am luat crucea, ce le-am pus-o nopților în care te-am iubit. Am făcut slujba de adio la care numai luna cu ale ei

Pe holul galaxiei se dau lupte iar, Sar așchii de lumină de prin stele El, mare taur și berbecul, mare adversar Iar spectatori fecioarele fidele. Un scorpion stă gata de atac Doi gemeni sar

Nopțile plînd și-ascund lumina Ce a uitat-o El să o mai dea Și florile așteaptă iar căldura Cu inimi frînte și dezamăgirea. Amar e cerul, plînge-n vid Frumos e-atunci cînd voi iubi S-ascult