Poezii

Am lăsat deschisă ușa dintre noi neștiind că-i prinsă într-un lan de ploi. Am privit cum urma se adâncește încet și-a rămas o glumă spusă în concert. De ai vrea acuma să alini un

gropile așteaptă adâncirea căușului de ploaia care atârnă de cer. 2002

Aș vrea să-ți picur frunze în cercuri albe, cercuri reci să-ți șteargă dorul de mesteceni și urma din poteci. Apoi cu lumânarea aprinsă în noapte eoliană să suflu-n foșnetul din frunze, să

Þipătul pietrelor în abis îmi dezgroapă auzul lovit de insistența trecutului. La numărătoare lipsim constant când tu, când eu. 02.01.2002

în pădurea aprinsă de făcliile cerbilor de lemn, și-n valuri de toamnă strivită de stânci - te caut. A câta oară te gasesc agățat cu privirea de cer? 08.11.2001

Am visat că erai codru și eu izvor de rouă pipăindu-ți pasul descompus în lacrimi de cerb. Dormi în visul meu sprijinit în timp de secundar. 07.05.2000

Luminile se sting în coltul ferestrei târzii și ploaia pășește rotund. Se-nchide în alb un sărut. Vântul presară pașii toamnei cu frunze și ochiul privește tăcut. Pensula desenează cu