Îl cunoșteam de mult timp, dar mă înșelasem în privința sa. Când ochii săi reci și pătrunzători mă priviră ,simții fiori de spaimă, durerea frântă a îngerilor morții. Cu pași mărunți se apropie de
Adie vântul într-un ceas târziu
Și singur e văzduhul.
Prea trist părea și mult prea viu
În sinea sa amurgul.
Rătăcitor și fară de speranță
Un înger coborî din Rai
Și-mi ascultă a mea
