cum să nu pierzi vorbirea directă

O să intru în poem să-i resping eul premodern. Bidemensionalul dintre cuvînt și cuvînt îmi va raspunde cu o formă exclamativă cu care dacă m-aș familiariza, intrarea mea

ambițioasă va fi și armonioasă în condiție, va fi și picturală în reprezentare, va fi ce sunt eu cu poemul în poem, va simplifica mult din mine și va micro-universaliza freneticul exprimat eliberîndu-l din mit.

Îmi pierd independența, domnule

mi-o pierd îndeosebi în momente și locuri urîcioase

pentru că sunt sentimentalul siropos la beție

vă doare ceva, nu vă doare

nici pe voi, cum nici pe mine

asemănarea cu amantul tapițeresei

la paritate ia în motive impresia bună

geometrizată

în presă se vorbește mult

minstrul comerțului țintește la dividende

orice asemănare cu tranzacția cu balanțe și plăți

e pur întîmplatoare

în registrul excursionistului șovăielnic

m-a pus pînă și încălțătorul la punct

am în pantofi trei mii de fire din păr de leu

Îmi pierd rușinos independența, domnule