Poezie
afrodita împarte colaci
1 min lectură·
Mediu
e bine să mă urăsc, o mulțime de satisfacții pornesc
din același loc în care gândurile devin bucurii
străpunse de o identitate care nu-mi aparține
cînd vorbesc despre satisfacții,
supraevaluez simțurile
și ura e doar un recipient în care distrug
câte-o chestie omenească
vreau să scap
o gheară pătrunde nimicitoare
disprețul fortificant și transpirația degetelor
o pieliță întinsă,
în transă ignor himerele
mă reazim de-un suflet viteaz
dialogul din jurul meu e compoziție gravă
o materie dozată
îmi face silă
îmi face milă
sunt în dumbrava roșie, o lebădă roz c-o bârnă în ochi
002365
0