Poezie
Rană de vânt
Trupul meu e o rană,
1 min lectură·
Mediu
Trupul meu e o rană,
ochii mei sunt de nor
când mâna este o cană
plecată pe-o șoaptă de dor...
Trupul meu nu e cântec,
sufletul mi-e numai durere...
Gura mea e descântec
tăcând în liniști de miere.
Te-am pus icoană la grindă
și vamă dau unui vis
când luna iar îmi colindă
cu vaier drumul nescris.
Trupul meu e fântână
cătându-și izvorul în noapte
și mâinile împleti-vor cunună
pe zările tale de deșarte...
Trupul meu e de floare.
Trupul meu e de cer.
Trupul meu fără soare
mă doare veșnic de ger.
Și gura și ochii se duc
spre cuiburi goale de cuc
și geamătul surd mai adastă
la sângele-oprit să se nască
în gesturi care parcă se frâng
și spațiu și timp iar mă strâng.
Nu-i frig și nu e nici cald.
E doar negru închis în bazalt...
Nu-i astăzi și nu e nici mâine...
Ne ducem pe drumuri de câine
să furăm ce nu e al nostru,
să plângem clipei nerostu`...
Nici întuneric nu e... nici lumină.
E doar drum bătut fără vină.
Nu e nici calm nici furtună...
Doar vântul ce între noi sună...
Doar vântul ce între noi sună...
Lelia Mossora
27 iulie 2004
002.254
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lelia Mossora
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 199
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Lelia Mossora. “ Rană de vânt .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lelia-mossora-0028000/poezie/13974673/rana-de-vantComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.