Mi se pare
Dorm cu luna, stăm cu rândul, Fiecare-și doarme partea, Eu merg prima, ea m-așteaptă, Doarme ea, eu șed cu moartea. Cerul îmi deschide poarta, Soarta mi se schimbă-n față. Ziua se transformă-n
LALazăr Petruța AndreeaIată, am murit și eu
Uite-mă, mi-aleg pantofii, Rochia și păru-mi strâng Și mă uit, din colțul stofii, Cum mă duc și cum mă plâng. Trupul îmi e dat țărânii, Prin țărâni mă simt că sînt. Nu respir, și-mi mor
LALazăr Petruța AndreeaSărut în sala de cinema
În lumea nouă toată lumea cere libertate, Un spațiu mic și calm unde poți să le faci pe toate, Un loc strălucitor cu întunericul în spate Fără cortinele de nedreptăți și ani aplecate, Un loc în
LALazăr Petruța AndreeaMoștenire timpurie
Am scris povești Pe piese albe de hârtie Și-am pus în ele Flori de lacrimi și suspin, Lăsându-le să curgă Și lac de dor să fie În urma vieții mele Ce piere tot mai lin.
LALazăr Petruța AndreeaÎnainte să plec
Las urme pe zăpadă De gânduri neatinse, De doruri veșnic tinere- Vise prematur stinse. Las parfumuri în aer De plăceri necurtate, De guri deschise de sărut Și lăsate uscate. Las glorii în
LALazăr Petruța AndreeaConversație
Frumoasă ești, tu, lună, Întoarce-te deasupra mea Și-ndură-te, fii bună, De-a-mi spune și povestea ta. Ascultă-mă, tu, lună, Auzi-mi glasul răvășit Ce viața mi-o adună Acum la grabnicul
LALazăr Petruța AndreeaDecât să te iubesc...
Decât să îmi iei mințile Prefer să mă omori, Să mă alungi din lumea mea, Să-mi dai să simt fiori Pe care nu vreau a-i simți Atunci când te-aș putea iubi.. Decât să îți dau sufletul Prefer să
LALazăr Petruța AndreeaEu,tu și restul lumii
Când ploaia stinge soarele Eu plâng, tu plângi de vrei În marea ei m-aș înneca Iar tu în ochii mei… Când sunetele nu se-aud Eu tac, tu taci mai greu Și ți mâna la piept și simți Cum scade
LALazăr Petruța AndreeaUltime acorduri
Pe scările de piatră, mai reci ca nepăsarea, Și tari ca fierul care nu mai poate fi topit, Zăcea un tânăr trist ce-și aștepta chemarea Prin ultime acorduri de suflet gol, rănit. Cu ochii plini
LALazăr Petruța AndreeaLabirint
Este penibil cum visul de a fi Se risipește-atunci când întâlnești În calea ta obstacole stupide De care nu poți nici să te ferești. Acum ai vrea să ai lumina zilei Și soarele să stea în
LALazăr Petruța AndreeaUneori,eu
Nu vezi că eu sunt ca o floare, Micuță și firavă, Și lupt cu razele de soare Și ploaia cea suavă? Mă spăl cu roua dimineții Ce frunzele-mi trezește, Și din rădăcinile vieții Un fir ia și-mi
LALazăr Petruța AndreeaVrute și nevrute
Să-ți spună cineva de ce te-a părăsit, Să lase-n urma sa doar lacrimi care mor, Să mergi spre-acea persoană pe-un drum nesfârșit Și să n-ajungi la ea, Sunt lucruri care dor... Să ai un
LALazăr Petruța AndreeaÎn lumea mea
În lumea mea Am și uitat cum este bine... Ei sunt ca ei, nu sunt ca mine Încerc să-nvăț și eu ceva, Dar tot mă pierd în lumea mea... În lumea lor Nu am curaj nici să pășesc... Mi-e
LALazăr Petruța AndreeaIară...
Stau lângă geam, Și mă uit afară Este liniște mare, Iară… Mă uit la copacii Îmbătrâniți de mult Și lângă ei un copil, Temut… Mă uit la femei, Ce stau nemișcate Și-și
LALazăr Petruța AndreeaCodrului...
În vântul puternic al zilei de vară Plutește-ncordat al codrului gând. Se pierde ușor prin iarba cu ceață, Răcind pielea moartă a pustiului pământ…
LALazăr Petruța AndreeaÎntrebări fără răspunsuri...
Cum poți oare să trăiești Cu mustrări de conștiință, Când în fiecare zi Rătăcești a mea ființă?... Cum poți oare să nu plângi, Când arunci tot ce-am visat? De ce oare faci tu asta, Pentru
LALazăr Petruța Andreea