Poezie

Dreptate divină

1 min lectură·30 decembrie 2007

Mediu

Sfântul Petru prinse-o curvă,

Ce făcea ce știe-a face

Orice curvă pricepută

De-jde-mii de ani încoace.

Si-o-ntrebă mult prea sfințitul:

„Dragă, când păcătuiești,

că vei putrezi prin iaduri,

doar vreo clipa te gândești?”

Însă curva, deșănțată,

Îl privi în ochi ca proasta

Și-i răspunse liniștită:

„Asta știu să fac , și basta.

Și-apoi, sfinte, eu, în viață,

tot ce am, a fost primit:

sărăcia si dorința,

domnul tău mi-a dăruit!

Si prostia, si plăcerea,

tot El mi-a dat, cu prisos!

Să refuzi ce-ți dete Domnul,

este, domnul meu, frumos?!”

Și-a plecat în ceruri, sfântul,

Și la Domnu-a fost primit,

Care-i spuse desenând:

Curva bine a grăit !

Dar, fin’că a vrut dreptate

Sfântul nostru prea iubit,

Curva fuse răsplătită

Iar pe el, l-a pedepsit.

De-asta-acum, când văd o curvă,

mă întreb cu-o voce mută:

Este proastă, păcătoasă,

Sau ascunde-n ea o sfântă?

Și sămânța i-aș stârpi-o,

De la Domnul vrând dreptate,

Dar mi-e teama c-aș primi-o

Si-eu ca sfântul, drept pe spate !

001.537

Lazar Marian Tudorel. “Dreptate divină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lazar-marian-tudorel/poezie/1760823/dreptate-divina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.