Lazar Constantin

Pe cerul plin de stele a rasarit o stea, Nici Luna nu-i frumoasa asa cum este ea. Pe cerul vietii mele rasare si straluce, Iar visele-mi frumoase doar ea mi le tot duce. Din cerul clar,

E asa de cald afara Si gatul mi-e insetat, Soarele arde tare De parca e turbat, Ma plimb pe strada pustie, Merg pe asfaltul incins, Caut sa gasesc o umbra, Dar umbra s-a stins. Lumina e

Amagiri si suspin, Nefericiri si doar chin. Viata cruda, viata nedreapta, Viata dura, asta ne asteapta. Oricat ai lupta si oricand, Nu vei putea birui nicicand. Nascuti prin durere, Crescuti

Pe cerul plin de stele, Un inger a aparut, Mai frumos decat ele Mi-a zambit. Apoi in visul meu El a intrat, Si tot ce era greu, A-ndepartat. M-a sarutat usor Si dulce de tot, Mi-a dat

Afara-i frig si strada e pustie, Astept ca vara iar sa vie Si stau in casa cu un pix si o hartie, Caci vreau sa scriu o poezie.

Mi-e dor de timpul viitor, De tot ce poate va veni, Mi-e dor de ce se va-ntampla, Atunci cand tu la mine vei veni. As vrea sa vina acea ora, Cand ochii tai vor fi ai mei, As vrea sa se

Cand seara la geam stateam Pe cerul instelat eu te zaream, Si as fi vrut sa te-ntalnesc, Inima sa-mi linistesc. Noaptea mereu te visam Iar in vis noi ne iubeam. Imi doream sa te iubesc, Doar

Ingerul meu este mare, Dragostea ii da valoare Si aripi ca el sa zboare D-aia nu e de mirare Ca ingerul meu este tare. In trecut era mai mic Ca un ingeras pitic Pana am inceput sa-i

Cand prima oara mi-ai vorbit Inima intreaga mi-ai vrajit. Iar cand te-am vazut intaia oara Mi-a tresarit a mea inimioara. Ma-ndragosteam de chipul tau Si-l vroiam sa fie doar al meu. Cu

Ochii tai frumosi, chipul tau Mi-aduc aminte de dragostea ta, Iar eu, de dorul tau, Din dragoste te voi avea. Caci te iubesc cum poate nimeni N-a mai iubit vreodata, Si nu mai e nimic

Un demon eram in intuneric, Stateam-n acest loc rece, feeric Fara sa vad lumina si iubirea, Fara sa stiu ce-i fericirea. Eram un orb, fara putere, fara glas Caruia nici sufletul nu i-a