Bunicul stia...

Cu surasu-i galben de Karamazov (vezi Dostoievski,Piata Semenov) ma mangaia bunicul cand eram certat de batrana-i soata(pe care-o suspectam de zgarcenie) si ma exersam in a fi refuzat caci imi taia zarurile la placinte (le facuse pentru domn parinte,ce racnea o slujba-n curte,din cele sfinte). O suduiam pe baba,crezand ca nu-i venea a-mi da(o suspectam de zgarcenie),dar bunicul stia... Mai apoi,m-am invatat si eu,ca tiganul cu scanteia. Mirosul de placinte l-am simtit si de curand,in casa goala si instinctiv mi-am bagat mana-n cuptor,dar n-am gasit acolo decat o biblie(ascunsa de ochi reductionisti,inainte de 89) pe care am lasat-o unde era,de teama sa n-o gaseasca cineva caci tare mult as vrea sa ma scutur de obarsii ca vantul de cuvinte. Mai duca-se la dracu(iertare,domn parinte).