De vorba cu groparul

E o betie de miros placut si-o liniste ciudata pe tarana si funebru lut se-nalta piatra dupa piatra. Hranind priviri din sumbru cer din marea plumburie groparul aspru si stingher sta risipit pe glie. Aveam de gand si azi sa sap... Petru-a murit,fireste. Mereu tot vin,mereu raman, doar vantul pribegeste. Nu sunt dorit,nu-mi spun o vorba, arhitectura mea-i prea rece... ea vrea caldura sa le-o soarba si inauntru sa-i ferece. Aici,la mine-n cimitir respira doar natura cu fosnet si miros de mir incarca sapatura, iar timpul rece ca mortarul e doar un mort siret. Si ce funest era groparul ce suflet de poet...