LO
Lavinia Jemna Oltenau
Verificat@lavinia-jemna-oltenau
Koeln
În primul rând cititi cu atentie: în cronica lui Anni-Lorei nu scrie \"schilozat\", ci \"anchilozat\". Nemaivorbind de faptul ca în limba româna cuvântul \"schilozat\" nici nu exista.
Puneti un punct!
Mergeti la Bucuresti sau în alte orase si vedeti spectacolele care promoveaza dramaturgia contemporana. O sa va minunati câta DRAGOSTE pentru ROMÂNIA pulseaza în ele.
În rest, nu înteleg de ce va froasati asa. Nimeni nu v-a pus la îndoiala calitatile de manager. Ca sunteti un altfel de om, asta ve cred. Toti suntem altfel. Si asa e bine. Altfel n-am mai evolua.
Lavinia
Puneti un punct!
Mergeti la Bucuresti sau în alte orase si vedeti spectacolele care promoveaza dramaturgia contemporana. O sa va minunati câta DRAGOSTE pentru ROMÂNIA pulseaza în ele.
În rest, nu înteleg de ce va froasati asa. Nimeni nu v-a pus la îndoiala calitatile de manager. Ca sunteti un altfel de om, asta ve cred. Toti suntem altfel. Si asa e bine. Altfel n-am mai evolua.
Lavinia
Pe textul:
„România în cârje" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextDragi combatanti,
ma simt de-a dreptul flatata ca decizia mea de a organiza la Köln un turneu cu spectacolul Teatrului Mic “89, 89…fierbinte dupa ‘89”(pe care l-am vazut în martie la Bucuresti) a facut atâtea valuri.
Actrita de profesie fiind, promotia 1973, n-am pierdut o clipa contactul cu lumea teatrului si mai ales cu colegii mei, desi sunt placata de 25 de ani. În Germania fac regie si am pus în scena cu succes, cu actori germani si cinci piese de teatru de autori români (à propos de patriotism).
De 14 ani conduc Asociatia Centrul Cultural Român Köln si am organizat peste 40 de turnee de teatru pe lânga alte întâlniri în cadrul diasporei.
Si daca e vorba de patriotism si drag de tara, suntem sus în top. Nu suntem agentie de impresariat si nu avem beneficii personale. Punem la dispozitia acestor turnee enorm de mult timp, munca si alergatura. Si multi diasporeni ne sprijina din tot sufletul. În ultimii ani am fost luati în serios si de institutii de acasa care ne ajuta si carora nu ne ajung cuvinte sa le multumim: Institutul Cultural Român, Ministerul de Externe, primariile, teatrele propriuzise.
Dar cel mai important lucru este publicul pe care l-am adunat în jurul nostru si caruia i-am reinsuflat dragostea pentru teatrul de acasa. Diaspora nu e formata numai din bucuresteni. 80% din spectatori vin din alte colturi ale României si multi din ei, chiar când se duc acasa, n-au ocazia sa vada un spectacol de teatru. Si este de dorit sa alegem productii cât mai variate, pe toate gusturile. Si suntem rasplatiti, credeti-ma. Nimic nu e mai emotionant dacât sa vezi cum oamenii vin si de la 200 Km distanta sa vada actorii români de aproape, sa vorbeasca cu ei, sa le ceara autografe.
Stimata doamna Geier, si eu fac 4-5 drumuri pe an la Bucuresti si îmi iubesc enorm tara si prietenii pe care îi am de 40 de ani acolo. Dar la ultima vizita, în septembrie, m-a lovit o masina pe zebra, m-am împiedicat aproape zilnic în gropi pentru ca sunt obisnuita sa ma uit încotro merg si nu pe unde, un sofer de taxi a refuzat sa ma duca la aeroport pe motiv ca nu poate veni “plin” înapoi de raul concurentei, iar la Mega Image Titulescu nu se da restul niciodata sub 50 de bani.
Si va deranjeaza tematica piesei ? Ati vazut-o?
Pe “vremuri”, erau doua feluri de spectacole: “pe linie”, ideologice si cele care, daca scapau de cenzura, strecurau “printre rânduri” critici la adresa regimului.
Azi suntem liberi sa criticam ce nu ne place.
D-na Mainka a scris o cronica a unui astfel “spectacol manifest”. Cititi pe site-ul Teatrului Mic si cronicile de la Bucuresti, nemaivorbind de faptul ca juriile care au premiat dramaturgii spectacolului or fi stiut si ele de ce au facut-o.
Cu tot respectul,
Lavinia
ma simt de-a dreptul flatata ca decizia mea de a organiza la Köln un turneu cu spectacolul Teatrului Mic “89, 89…fierbinte dupa ‘89”(pe care l-am vazut în martie la Bucuresti) a facut atâtea valuri.
Actrita de profesie fiind, promotia 1973, n-am pierdut o clipa contactul cu lumea teatrului si mai ales cu colegii mei, desi sunt placata de 25 de ani. În Germania fac regie si am pus în scena cu succes, cu actori germani si cinci piese de teatru de autori români (à propos de patriotism).
De 14 ani conduc Asociatia Centrul Cultural Român Köln si am organizat peste 40 de turnee de teatru pe lânga alte întâlniri în cadrul diasporei.
Si daca e vorba de patriotism si drag de tara, suntem sus în top. Nu suntem agentie de impresariat si nu avem beneficii personale. Punem la dispozitia acestor turnee enorm de mult timp, munca si alergatura. Si multi diasporeni ne sprijina din tot sufletul. În ultimii ani am fost luati în serios si de institutii de acasa care ne ajuta si carora nu ne ajung cuvinte sa le multumim: Institutul Cultural Român, Ministerul de Externe, primariile, teatrele propriuzise.
Dar cel mai important lucru este publicul pe care l-am adunat în jurul nostru si caruia i-am reinsuflat dragostea pentru teatrul de acasa. Diaspora nu e formata numai din bucuresteni. 80% din spectatori vin din alte colturi ale României si multi din ei, chiar când se duc acasa, n-au ocazia sa vada un spectacol de teatru. Si este de dorit sa alegem productii cât mai variate, pe toate gusturile. Si suntem rasplatiti, credeti-ma. Nimic nu e mai emotionant dacât sa vezi cum oamenii vin si de la 200 Km distanta sa vada actorii români de aproape, sa vorbeasca cu ei, sa le ceara autografe.
Stimata doamna Geier, si eu fac 4-5 drumuri pe an la Bucuresti si îmi iubesc enorm tara si prietenii pe care îi am de 40 de ani acolo. Dar la ultima vizita, în septembrie, m-a lovit o masina pe zebra, m-am împiedicat aproape zilnic în gropi pentru ca sunt obisnuita sa ma uit încotro merg si nu pe unde, un sofer de taxi a refuzat sa ma duca la aeroport pe motiv ca nu poate veni “plin” înapoi de raul concurentei, iar la Mega Image Titulescu nu se da restul niciodata sub 50 de bani.
Si va deranjeaza tematica piesei ? Ati vazut-o?
Pe “vremuri”, erau doua feluri de spectacole: “pe linie”, ideologice si cele care, daca scapau de cenzura, strecurau “printre rânduri” critici la adresa regimului.
Azi suntem liberi sa criticam ce nu ne place.
D-na Mainka a scris o cronica a unui astfel “spectacol manifest”. Cititi pe site-ul Teatrului Mic si cronicile de la Bucuresti, nemaivorbind de faptul ca juriile care au premiat dramaturgii spectacolului or fi stiut si ele de ce au facut-o.
Cu tot respectul,
Lavinia
Pe textul:
„România în cârje" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Context