Laurențiu Orășanu

Dacă n-ar suferi la ritm (versul doi), ar fi ceva.
Dacă o corectați în bine, mai trec.

Abordarea e diferită. Pentru mine asta inseamna epigramă originala.

Alții pun sub \"lăcat\" folosirea unei expresii, a unei situații, etc., astfel că refuză - ca originală - orice variațiune.
Cât despre consecvența cu care această \"patentare\" este aplicată, e de ajuns să privim cărțile de pigrame, chiar cele ale acestor \"furnizori de patente\".
Pe la Antologii, chestia se mai corectează. Enciclopediștii sunt tari, memoria lor de elefant trebuie respectată.

Când ți-a bătut în geam iubirea,
Deschide repede ușița,
Reprimă-ți, plin de tact, uimirea,
Că-n prag, cu-n bill, e poștărița.

Calimero

Am scris și eu una la temă, prin 2003-2004, reluată și în \"Un zâmbet de peste ocean\", unde am fost colegi:

ZICALÃ

Barbarii-au ars și au decapitat,
Din satu-ntreg, nebunul a scăpat.
S-a dovedit, atunci, în vâlvătaie,
Capul plecat nici sabia nu-l taie.

O pun aici, din nou, să fie masa bogată.

Calimero

Așa mă gândisem și eu, dar nu mi se pare că sugerezi lucrul acesta prin construcție. Îl pun \"la vedere\" ca să vedem și părerea altor colegi.
Calimero

Cacofonie - \"că cel\".
Nu prea înțeleg cum colesterolul rău ți se pare bun. Nu mă prind?

Noi nu mai arăm. Șade plugul în șură,
Și calul tânjește, în grajd, lângă taur,
La MAT, cumpătat, ducem țuica la gură,
De teamă să nu răscolim vreun tezaur.

Cu riscul de a stârni furtuni, fragmentele citate din cartea recent lansată, demonstrează, din păcate zic eu, enclavizarea culturală. Fenomenul este greu de corectat prin eforturile notabile, postdecembriste. Limba e de lemn, ca să ne păstrăm pe lângă titlu. Să divizăm mai bine - probabil un sens local; în limba română discernem, distingem. Prozodia suferă și ea: maturilor cere accent pe prima silabă, ceea ce nu se întâmplă în română. Fabula din final, \"Cucul de lemn\" ajunge la o morală deja expusă în conținut, unde-i surpriza? Roticica, poate vreo rotiță, acolo.

Enclavizarea lingvistică o simt și alte populații, dar nu adiacente. Fenomenul are rădăcini de durată, și nu poate fi corectat pe loc. Probabil ziaristul scrie în limba învățată în familie, care familie,... și tot așa. Dar, dacă la nivelul vorbirii poate că sunt scuze (și Maramureșul are graiul său), nu e normal ca la nivelul cărții, publicațiilor, mediei, să cădem \"în limbă\", în frunte cu academicianul Cimpoi, la asemenea pilde arhaice. Unde e modernismul? După părerea mea, nu e nici la nivel de expunere (Donici, Bolintineanu), nici în limbaj (parcă mai distilat la cei citați, trăitori acum 150 ani).

Noroc cu epigramiștii care s-au pronunțat în final.

Probabil trebuie sț citim \"în locul de veci\". Asta e una.
\"Celor de vază\" (persoane) nu reușește jocul de cuvinte, cu \"vaza\" în care să puneți ce aveți, adică ghiveci și țărână. Ghiveciul e ca o vază, un recipient, nu le pui unul în alta.
Oricum ai căuta sensul, nu există.
Și de ce în prima fază? Aici am un răspuns posibil: De umplutură.
Foarte slab.

Încadrare la temă (\"Cale\"):

Când juriul a deliberat
La Gârda Petru, bunăoară,
La unison a declarat:
Excepțional! Din cale-afară!

Aș fi zis \"veniți în Târg\", ca să nu fie vreun \"traseu local\" (bănuiesc bahic). \"Din\" arată tot întoarcere, ca în versul următor.

Această observație nu scade valoarea epigramelor.
La prima, constructia originală 2+4+1+3 (atenție, nu vorbesc de numărul versurilor) duce la o poantă bună, originală în contextul construit.

La a doua, agale pregătește, dar lasă întreagă surpriza (soacra n-a-ncăput pe poartă). Ne bucurâm cu toții: n-a tăcut, dar e grasă, așa-i trebuie. Să mai slăbească! Bine băgat și regionalismul (oltenismul) \"venii\".

Concluzie: încadrare în temă, poante bune, prozodie exactă. Încă o dovadă (după concursul de epigrame) că realizările tale sunt din ce în ce mai bune, și că recompensele nu vor (mai) întârzia.

Drept pentru care acord prima steluță, sper reglementară, din noua stagiune.

La mai multe și la alții!

Nu e pentru Buzau, dar se potriveste bine.
Pentru activitatea indelungata pe acest site, pentru promovarea fenomenului epigramistic aici (ca si aiurea!), pentru premiile cu care ai spart reduta consacratilor, devenind de-al lor,

De azi înainte, conform aprobării forumului editorilor, ai dreptul - si datoria - de a face remarcate, prin stelute, (numai) textele valoroase din domeniul epigramei si al textelor umoristice. Astfel de decizii vor fi argumentate prin comentarii evaluatoare care să nu se rezume la una sau doua fraze.

Well done!

Succes!

Ligamentul \"că-acum\", ca să iasă 8 silabe în acel vers, trebuie citit cacofonic.

Bodea Emilian,
Nu este prima data cand raspunzi astfel unor pareri despre textele tale. Chiar inainte de interventia lui Dan Norea (la care subscriu) ti-am invalidat comentariul.
Considera aceasta interventie a mea ca un avertisment.
Aviz si altor amatori. Evitati, va rog, raspunsurile jignitoare.

Găselniță acceptabilă.
Deficiențe, după părerea mea:
- suport pe titlu (apar acolo merele de aur)
- tezaurul e pe deal, și acolo ne așteaptă\"munți de aur\"
- sfat primit și de mine, recent, la Cenaclul Cincinat Pavelescu: a se evita adresări de umplutură ca \"fățioare\", \"vere\", etc.

Aș sugera: \"Ce mândru mai puteam să fiu\".
Cam multe texte postate în interval scurt. Pierzi și tu, pentru că se vor scoate unul pe altul din pagina I, si, pe de alata parte, saturezi cititorii.
Altfel, idee cunoscută, așa cum declari, realizare satisfăcătoare

Exista patru rase omenesti de baza: caucaziana, mongoloida, australoida si negroida.
Deci pot fi doi de un fel.

Juriul care propune o astfel de temă are precis o strategie privind încadrarea în ea. Numai că aceasta nu e știută de concurenți.
La una din limite (eu așa aș fi judecat) doar una este la temă (Capul de familie și criza), restul nu (nici măcar aia cu 29, că n-are 09 în ea).
Concluzie: câmp liber concurenților, câmp liber juriului, oricând poți contesta rezultatele (NOTA BENE: n-am trimis).
Acum, dacă n-ar fi chestia cu încadrarea în temă:
mie mi-au plăcut toate (favorită: aia cu pisica) cu excepțiile: Permanență, Paranoia.
La majoritatea ai mers pe (primele două versuri de umplutură, ceea ce e perfect scuzabil pentru concursuri. Pentru mine nu.

Calimero

Le povestea \"procurorilor\", nu \"la procurori\".
Chiar dacă vrea să fie epigramă, e în limba română.

Aici, la Club, am tot deliberat
Și-am hotărât: Vei fi binevenit,
De bancu-i nou, și nu-i re-iterat,
Iar vinul greu, și bine învechit.

Calimero

Aș fi mers pe \"sunt umblat... prin toate viile\".

Comiți aicea, într-un singur gest,
Adulter, bigamie și incest.

Știu că ai răspunsuri pregătite, de aceea te și întreb: cum reușești performanța asta? Mie îmi pare fără sens.

Calimero,
explorator nenorocos de noi orizonturi