Laurențiu Orășanu

Prin vasta operă, ce-a publicat,
Mi-am încheiat, chiar azi, periplul.
O singură lucrare-am remarcat,
Și la aceea - numai titlul.

Nu știu acuma ce-aș putea să zic...
Ești totuși de o vreme editor
Iar pentru unii, că nu faci nimic,
Nu este chiar așa surprinzător
(Florin Rotaru)

Sunt - și în somn - activ, Florine,
Când mă visez sub palmier
Aprob. Iar când coșmarul vine,
Scap, selectând: Atelier.

Calimero

NOTÃ: Orice poantă postată deja, reluată în concurs de oricine, va atrage descalificarea.

De ce în Atelier?
Ar trebui citată toată poezia, scrisă și rescrisă de colecționarii de clișee, în multe instanțe anterioare.
Luat de vânt, catafalcul, mormântul, lacrimi de sânge, etc., etc.
\"Nu e o scrisoare de adio, dar am murit.
Înaintea ta lumea nu conta, dar am trăit.\"
Chiar dacă nu ramasa nșpe clișee, poezia asta nu era poezie câtă vreme ceva \"conta\" în ea.
N-am nimic cu gustul unora, dar respectați și părerea altora. Nu mai fiți atât de siguri prosternându-vă ca în fața unei capodopere. Că nu e.

avuse doar o cameră - avusese doar o cameră
Această discuție interioară, o puse pe tânără pe gânduri - școlărește
cu dezgus și nu - cu dezgust și nu
Singura care i-ar putea spune, este Angelica - Singura care i-ar putea spune este Angelica
Dacă acesta o va întreba, ea sigur îi va spune. - Dacă el o va întreba, ea sigur îi va spune.
Frica ca Mihai să afle cât era de săracă, puse stăpânire pe ea și astfel, toată bucuria pe care o trăise cu ceva timp în urmă, se transformă într-un chin. - virgulele toate sunt puse cu furca (idem și mai la vale)
căci eu sunt ruptă de oboseală - școlărește (sunt ruptă de oboseală)
Aurica, era - greșeală sistematică
ani își puse ampreta - ani își pusese ampreta
prin apariția pungilor - școlărește, expui ca și cum răspunzi la lecție
când tânăra era cuprinsă de o sensibilitate profundă - vorbești ca ea, sau o analizezi?
mai mulkte ori
Sfârșitul moralizator trebie să rezulte,nu să fie servit.
Eșec.

Pare că la II mai aveți de scris (postat).

Dacă adun trei deputați,
Cu doi ce-s în Senat fârtați,
Și, aritmetica aplic,
Surprinzător, nu fac nimic.

Calimeo

De privesc, atent, un lot
Care a lucrat la vot,
Trag concluzia - la rece -
Unul face chiar cât zece.

Calimero

Eu teafăr am scăpat la vânătoare,
M-a ciuruit doar pe la ... buzunare.

Calimero

\"Vreo cinci din zece îi lucrează
Pe ceilalți... doi care muncesc.\"
GPI

Deși e plină zi, tu m-ai băgat în noapte,
Credeam că doi plus cinci fac împreună șapte.

Calimero

Ruse e azi neutru. Singurul care respectă embargoul legii electorale (glumesc, care emabargou?). Drept pentru care se va înfăptui o acțiune mult întârziată, cam ca o bombă.
Mai sunt și alte motive, nu numai \"neutralitatea\" acestei epigrame.

E-o toamnă cum n-a fost de mult,
Pe cer, se scurg cocorii,
Pe străzi - fanfare și tumult,
Căci trec alegătorii

Unii cu Geoană - roșu mult,
Gri, pe Traian, cad norii,
Într-o revistă plouă cult,
Ca-n filmul cu cocorii.

Am gripa nouă, mă consult,
Cu atotștiutorii,
Îmi spun cu toții: Ești adult,
Trăiești Memento Mori

Acum, căci ai sperat prea mult,
Ca toți alegătorii.

Calimero

Pe-al nostru popă l-a-ngropat,
Cu cai mascați trăgând rădvane,
Un sat întreg, îndurerat,
Și, zice-se, vreo trei vădane.

Calimero

Eu sunt prozatorul. Dar nu știu dacă asta interesează pe cineva. Numai poeții suferă, numai poeții fac gastrită (cei mai talentați fac ulcer), numai la poeți fac coadă damele. Ieri, de exemplu, la poetul acesta care zice aici că \"el e poetul\" erau fix 14 damicele. Am întrebat, așa, de sanchi, că știam care-i piesa, am întrebat ce se dă. \"Se dă Mimi, la pachet cu Steluța\" - mi-a răsspuns a paișpea.. \"Poetul le-a primit pe amândouă odată, ca să ne vină și nouă rândul mai repede. Vă dați seama în ce hal de epuizare va ajunge la noi? Mai ales dacă va merge în continuare, cu două deodată! N-o să-i rămână nicio metaforă proaspătă, nicio idee nouă, nicio scânteie! Va fi stors ca o odă primăverii.\"
\"Lasă, dragă Irene, să ajung eu la el și să vezi ce metafore scot din el. Doar mă cunoști. Am îngropat doi candidați permanenți la Premiul Nobel. Amândoi mi-au murit în brațe, sau la sâni, pe undeva pe-acolo, suspinând: \"Ești dinamită, Fleur!\". Ce, le mai trebuia Premiul Nobel?\"
- La prozatori de ce nu faceți coadă? Poate-i găsiți mai proaspeți, mai chitiți pe o scriere mai lungă - am încercat să le stârnesc...
\"Aș! - replică Irene, a pișpea în linia de ... aștepatare. Ãștia sunt ahtiați după construcție. După arhitectură. La punctul culminant ajung abia după 300 pagini, sau după două volume. Cine are atâta răbdare? A fost una care a ținut musai să intre toată într-un roman. Prozatorul, ingrat, a chinuit-o vreo 250 pagini și i-a mai și scurtat picioarele. \"Patul lui Procust\", nu mai știu care mototol l-a scris. Nu, categoric nu, mai bine a paișpea la coadă la post-modernistul ăsta, decât prima la un prozator.

M-ai ridicat la cer , iubire ! / M-ai ridicat la cer, iubire !
și similarele - vezi Reguli (de scriere)
Mesajul (nu e cazul aici, e o cădere \"groaznică\") poate fi transmis și fără a sublinia anumite cuvinte (scriindu-le cu majuscule în totalitate). Tot regulile te luminează.

De-o vreme, la mâncare-s reținut,
Și, numa-n vis, vreo damă-mi intră-n pat,
Doar o plăcere am, ca deținut,
Să număr anii care mi s-au dat.

Calimero

Urmând ideea-ți \"sclipitoare\",
Am dat de naiba, măi Costel!
De-aceea, pentru compensare,
Te du, acum, și tu, la el!

Lasă spațiu după semnul de punctuație:
\".Nu merit mai mult.Îl \"
printre dinți pentru a da - printre dinți, pentru a da
papilelor să se bucure apoi - papilelor să se bucure, apoi
și multe alte scăpări de editare

nu e haiku

Sfatul tău e pertinent
Dar în sinea mea mă mir
Și mă-ntreb, eu, Fluorident
Este bun și la vampir?
(Ion Ruse)

Sfatu-i plin de-nvățăminte,
Inclusiv - pentru vampiri,
Dar, te-ntreb, să nu te miri,
Mai ai, între fălci, vreun dinte?

Calimero, sfătos nevoie mare

Simplifici tema cu ciolanul!
Dacă privești, atent, maidanul
Canin, politic, deodată,
Situația-i... îmbârligată.

Calimero,
ignorând si-tu-a-ți-a