Laurențiu Orășanu

Prima e hodoronc/tronc: a născut o fată, nepregătită în versurile anterioare, și i-a zis Mafia. Dacă îi zicea Hoția (că și ăsta e nume nou de fată) se schimba cu ceva epigrama? Concluzie: construcție artificială, poantă lipsă.
A doua se salvează prin găselnița secure-securistă, dar păcătuiește prin repetarea \"mafiei\".
\"Promisiunile...\" ne surprind prea puțin, deși asta era miza (surpriza). Prea obișnuiți cu mafia aleșilor, concluzia ni se pare banală (firească). Clanul mafioților trăiește oriunde în bogăție, nu?
\"Cu mască, fără mască\" spune ceva, dar nu umoristic, și nici adânc.
Ultima, cu \"Prețul insuccesului\", mi se pare singura cu poantă. Am vrut cu orice preț, acum plătim - (relativ) bine găsit.

Calimero

Iaca ce scrie la răbojul tău, azi, la Atelier

de milos petru [mitru palos ]

2010-09-24 | |

Îngândurat, a constatat:
Cu poante slabe eu nu umblu
Da-l văd pe Ponta vinovat
Și când Roberta vede dublu.

Încheiat citatul.

\"Bilețe micinoase\" ține de inventica la care apelezi ca să treci pe lângă esența criticii mele (și a altora) la textul tău de față. Inventica e vecină cu minciuna. Mai bine rămâi autor de texte slabe, decât să promovezi în tagma mincinoșilor.
La text: E slab și de Atelier.

Calimero

Aprecieri am strâns mereu,
Steluțe galbene visez,
Pe Păunescu îl citez:
Sunt toate doar în capul meu.

v1. Vezi câți te-au criticat la concursurile de anul trecut. Vezi și locul \"de frunte\" pe care te-ai clasat. Văd că nici Norea n-a apărut să te sprijine. Ce zici? Nici măcar două la Primărie...
v2. Când voi da steluțe din milă (se pare că tu admiți să le primești, măcar și în maniera asta), să mă tragi de mânecă.
v2-v4. Mă tem că n-o-să-ncapă-n mintea ta... atâtea aprecieri poztive.
Fuga la Atelier (unde ar trebui să stea și acest text) și fă ce faci de obicei cu textul de acolo. Poate ar trebui să mai tai din partea de auto-laude de acolo (\"eu poante slabe nu fac\" zici acolo, sau cam așa ceva)

Un umor mucalit în \"Mafiot pocăit\", singura notă de trecere.
Încercare de pamflet (nepercutant) în \"Optimism\".
Formularea din ultima (\"Sunt bogați ... care NU SUNT mafioți\") m-a dus cu gândul la un mult prea onorat coleg care scrie foarte prost. E formularea patentată de el.
La \"Școală\" aș zice că e greșeală de limbă (S-au făcut ... mafioți italieni\" e incorect, \"mafioții italieni\" ar corect, dar ai întrece măsura (așa s-ar apăra un coleg de arme epigramatice).
Cu notările în plus și în minus de mai sus - grupaj anost.

Calimero

Am simțit slabe gâdilături la \"Diferență\" și, mult mai puține, la \"O fi adevărat?\". Aș zice, spre deosebire de antecomentatorul GPI, că grupajul e anost spre slab. Dan Norea se autoevaluează mai bine.
Remarc totuși felul elegant în care concurentul a evitat rimele capcană mafia-democrația. Accentul de la \"mafie\" putea să-l arunce în/din brațele unuia sau altuia din membrii juriului.
Să mă uit ce-oi fi trimis și eu; dacă nu-s \"reciclabile\" (metoda Toderașcu) le postez.

Calimero

Continuare de unde am rămas. Cu incintele

N-apucai să deschid gura și să las să iasă întrebările care-mi stăteau pe limbă, că primarul o și coti pe după colț.
– Domnule gâscan...
– Gâscan-șef!
– Mă iertați, domnule gâscan-șef, unde se grăbește primarul? Mai aveam niște întrebări, n-am apucat să-i spun că scriu un reportaj despre sătucul uitat de lume...
– Uitat de lume, dar nu uitat de ape. Vin des pe la noi, așa cum v-a spus și dom’ primar. Dumnealui s-a dus s-o asiste pe Florica. Naște. Și, de când cu festivalul de hermenautică – parcă așa îi zice, ceva cu navigația, nu? – a trebuit să reducem postul de moașă. Noroc că primarul e și doctor. Plus că umblă vorba că ar fi chiar el autorul...
– O fi scris vreun tratat de hermeneutică sau de neuro-chirurgie plastică...
– O fi scris, că nu ne spune el chiar tot. Dar la congresul ăla a prezentat un caz de au rămas ăia lați. Trei zile nu s-au mișcat de la Cămin. Și nu cred că numai din rachia lui Jean Absolutu. Primarele a prezentat, cu poze digitale, cum l-a cusut cu sfoară de înșirat tutunul pe Nae...Tot la osul parietal grav afectat de ciomagul lui Mărgărit. Culmea e că nevasta lu’ Mărgărit, Lenuța, a scăpat neatinsă, deși tocmai de-aia venise Nae pe la ea, că știa că Mărgărit e dus la MAT. După cum a explicat dom’ primar în comunicare, la Congres, Mărgărit a simțit ceva, prin aburii de rachiu, că noi începusem să facem ca Lady Gaga, că prea se crede Nae ăsta ... Tot. Și a răcnit Mărgărit la picoliță „Mie nu-mi miroase a bine”, de-a crezut aia că e micii stricați; și-a luat ciomagul și s-a dus glonț acasă. A sosit la timp pentru a preîntâmpina o catastrofă pe care noi – o spun cu toată modestia – am reușit s-o anunțăm, de data asta, la timp. L-a crăpat dintruna, nici nu apucase Lenuța lu’ Mărgărit să-și pună la loc cămeșa de noapte pe care și-o scosese singură, ca să nu i-o rupă ăla, că nu vroia să-i iasă vorbe că tocmai ea nu s-a lăsat violată...
– Ziceați de Florica...
– Văduvă la treizeci de ani. Ce poate fi mai trist! Pe Nicu al ei l-a luat apa. Dar să nu credeți că noi stăm aici așa, cu brațele sau cu aripile încrucișate. În fiecare incintă, toate sunt suspendate sau așezate pe picioroange, să nu le strice gârla când vine mare. Nicu sta în hamac, cu telecomanda în mână și urmărea la “Realitatea” un reportaj cu stadiul însămânțărilor te toamna. Asta ne-a spus Florica, că sonorul era dat tare, ca să audă și ea, din pod, unde se urcase să coboare niște saci cu grâu pentru moară. Apa creștea, ajunsese până la frigiderul cocoțat la cota 70, dar mai avea mult până la 150 unde se afla hamacul. Nici sticla de rachie nu era în pericol, nici telecomanda. Reportajul se întrerupsese și, după o pauză publicitară, se anunță că președintele vizitează regiunile afectate de inundații. Și noi, echipa de intervenții, priveam la televizor, așa că am dat, prompt, alarma. O auzi numai Florica, așa ne-a povestit. S-a cocoțat pe sacii de grâu și a ieșit prin luminator, pe acoperiș. Eu cred că voia să fie filmată din elicopter, dar cine știe… Sonorul fiind dat la maxim, Nicu n-a auzit alarma noastră, semnalul cunoscut pentru situații de urgență. Se și vedea cu președintele la ușa, în cizme cauciucate, și el… în izmene! Și-a dat drumul din hamac, să pună ceva pe el. Cu sticla într-o mână și cu telecomanda în cealaltă – așa l-au găsit. La autopsie s-a constatat că se înecase cu o zglăvoacă, un peștișor țepos care înota pașnic prin sufragerie. L-a plâns tot satul, dar mai ales Jean Absolutu, că era client statornic.
– Și Florica? De la ea plecasem...
– L-a plâns și ea. A aruncat și televizorul ăla. Și-a luat o plasmă. Și a pus plasă la geamuri și la ușă. Pentru pești. Florica a înflorit. Are de cărat saci din pod – cheamă unul sau doi flăcăi. Mai pune și ea mâna, dar pe alese. Nu cheamă pe oricine. Cum primarele e ales, vă dați seama că umblă vorba că el ar fi autorul... Musai s-o moșească bine...
– Aha! Încet-încet, încep să înțeleg de ce vorbiți tot timpul de incinte, aici, în sătucul acesta uitat de lume...

Calimero

Un orășean ajuns din întâmplare în acest cătun va constata că nimic nu este cum și-ar fi închipuit. În afară de primar, care e tot doctor. Doctor în niște științe care vor fi desscoperite și ele, cândva. Primarele nu îl întâmpină, tradițional, cu pâine și sare, ci cu DEX-ul în mână. Cu un gest larg, generos de larg pe cât de mic a rămas bugetul local după organizarea celor trei festivaluri internaționale (unul de hermeneutică, unul de chirurgie neuro- plastică și altul de epigramă), primarul îi prezintă pe rând incintele satului, înscrise riguros pe tangente la traiectoriile străzilor și având fiecare ieșire la un pârâu înscris și el pe hartă.

\"Ieșirea la pârâu este executată de femeile satului - îi spune primarul - ori de câte ori, pe undele sale în conjuncție cu cele radio, sosește vestea: \"vine gârla mare, scoateți izmenele, că vine cu clăbuci\". În economia restrânsă a situației, faptul că clăbucii (la noi, știți, cacofoniile sunt permise când vine gârla mare, ne mai ia și pe noi apa) vin de la Combinatul \"DERO\" din amonte nu poate decât să bucure.

Fanfara și gornistul satului dau alarma, toți scot izmenele, dar numai femeile le spală. Fiecare în incinta sa. Fiecare spală izmenele bărbatului iubit. Incinta ficăreia este de fapt un pietroi de care izmenele sunt frecate de femei până se albesc.

În acest răstimp, bărbații stau rușinați în alte incinte, cântând cântecul tradițional, intrat demult în folclorul orășenesc (\"Suflecată pân\'la brâu, În incinta de la râu\").

Râul are aspectul unei rețele daisy-chain, astfel că, în mod cu totul democratic și optimal, prima care spală este ultima care are incintă la râu, privind dinspre izvor spre vărsare.

Un cârd de gâște stă în permanență la dispoziția noastră, a organelor locale, astfel încât să anunțe la timp calamitățile naturale. Acestea - și nu gâștele - ne mai lovesc din când în când: ba inundații cu Calgon, otrăvitoare - deși detartrante -, ori focuri de paie pornite de nebunul satului nostru care cică ar fi împăratul Nero, ori vreun fotbalist din echipa noastră de fotbal. Ori una, ori alta, ori toate la un loc, așa cum am prelucrat la lecția despre Teoria Catastrofelor, ne lovesc când ne e lumea mai dragă, în incinte sau prin interstițiile incintelor, astfel că în zadar încercăm să ne clasăm în topul cătunelor cel mai puțin lovite de calamități.

Dacă nu mai aveți întrebări, eu o să vă las în seama comandantului trupelor de gâște. Domnul gâscan, It\'s Your Turn...\"

Calimero,
vizitând cătunul plin de incinte cu ieșire la pârâu

Cum ți-a căzut în cap plăcinta
Cu poalele în brâu - ne-ai spus;
Precis să ne încingi incinta
De treci de tiv un pic mai sus.

Calimero

Observații: Forțezi un accent nefiresc pe prima silabă în \"Spălând\".
Incinta e ieșită din context (e vreo copaie), băgată doar pentru a rima. Că zici că le spală la râu.
Plăcintă (cu) poale-n brâu - corect
Rumenă cu poale-n brâu - nu. Corect ar fi cu poalele-n brâu. Formularea ta nu servește amebele sensuri.

Șefilor n-o să le placă:
Doi răcani, azi, la Băneasa,
Au ochit în ținta-vacă
Și-a căzut... bucătăreasa.

Calimero

Aș fi curios să văd textele premiate. Și pe cele trimise de agoniști, dacă au concurat. Știută fiind transparența pe care Ion Jorz o cere la alții, nu mă îndoiesc că vom citi textele premiate... în Epigrama.
Au fost aici rumori care m-au descurajat să particip. Sper să mă fi înșelat.
Cert e că e un podium fără agoniști, ceea ce concordă cu părerea exprimată aici, pe site, de Jorz, despre colegii agoniști.

Calimero

Miloș,
Tot șirul de manipulări jalnice de mai sus (justificarea agramatismului atinge culmea) nu te scapă de criticile a doi epigramiști. Mergând pe raționamentul tău sofistic și manipulant, eficient la cei miloși, și generator de off-topic nejustificat (ce era să critice Laurone când NIMIC NU E) ar trebui sa vii cu cel puțin doi epigramiști care să-ți aprecieze rebuturile pentru care noi, cei care te criticăm, o luăm pe coajă. Deci, deschide lista de subscripție, cu milogeală sau fără, și adună argumentele pro ale eventualilor susținători.
\"Legătura constă în cele două puncte!!!!\" Măi, tu chiar crezi ce scrii?
Apreciez și ambiția redactorului de a vedea câtă răbdare avem până apare să schimbe încadrarea. Ambiție care naște monștri. Mitomani.
Aceste trei încercări încadrate pe pagina principală fac de rușine site-ul.

Continuîndu-i pe înaintașii cu patronul:

Dacă Ruse e patronul,
Cu mirare îmi scot clopul:
Cel ce mătură peronul
Știe cum să țină mopul?

Calimero

Foarte bună, indirectă cum îmi place mie (nu știu dacă și juriilor, am unele îndoieli în privința lor, le place alea aca+paca, directe). Mi se pare însă că adresarea e cu \"iubito\", nu cu iubită. Iubită ar merge fără virgulă și ar devoala, sau ar cere ghilimele (cât suntem încă pe pace ne ești iubită).
Frumos e că ai declarat sursa. Eu unul nu știam bancul.
Calimero

Nivelul Zero: Zero legătură între primele două versuri și următoarele două. Alintătura \"cum că stai la zero pentru că s-ar teme unii de tine o trec la milogisme.\" Eu așa ți-am sugerat.

Mitru e milos: Aceeași observație, cu umplutura din primele două versuri. Cu faptul că mă bagi în versuri din acestea cârpite m-am obișnuit. Măcar de ți-ar folosi la ceva.

Mitru e blând: Ca și celelalte două, nu are poantă. În plus, e agramată: faci o greșeală sistematică cu dativul (se spune \"unei blonde\", nu \"la o blondă\", Ardealul practică exprimarea în vorbirea populară; aici vizăm literatura, nu?).
Lipsește o virgulă după \"poșetă\". Cârcoteală ieftină: stăpâna blondei?

Concluzia firească: toate trei sunt de Atelier.

Calimero

Remarcabil epigramist, Ioan Toderașcu iese pe piață cu chibzuință, astfel că nu mă îndoiesc că volumul acesta cu titlu incitant este o reușită.
Feicitări, la mai multe cărți și la mai multe premii!

Dedicațiile sunt și ele spumoase.

Zău? Altceva mai observi?
Ion Ruse din vremurile când nu-și dădea seama ce prostii scrie.
Calimero

De toamnă (pe lângă temă)

Vântul toamnei suflă cu tărie,
Ploaia rece bate ca un bici,
Frunzele, îngălbenite-n vie,
Au zburat cu tot cu păsărici.

Calimero

Greșeală de concepție:

Să faci dintr-un rahat un bici
Precis că-i o idee proastă;
Și n-a ieșit mai bine nici
Femeia scoasă dintr-o coastă.

Calimero

Nae Bunduri nu tace, dovadă prezența sa activă și rodnică atât în mediul virtual, aici, spre bucuria noastră, cât și în realitatea concursurilor pe care le câștigă adesea. Dar le și face, dovadă fiind acest nou volum.
Copertă inspirată, mă întreb ce dă pe goarnă gânditorul de la Brașov. O fi păstrând, totuși, secretul premiilor?

Felicitări și, cum se spune, la mai multe!
Mulțumiri, Sorin, pentru semnalare.

Calimero

Evadând din temă, dar tot cam pe-acolo
O dorință spusă și-apoi scrisă (s-o mai fi scris?):

Tind spre toamnă. Barba-i rară,
Dar dorința-i tot lumească:
Eu m-aș însura cu-o vară
Căci ea știe să-ncălzească.

Calimero