Laurențiu Orășanu

Bun venit!
Am citit ce ați postat până acum. Bunicele.
Ca să treacă de Atelier, o condiție necesară ar fi să editați textele mai cu grijă. Spațiu după..., nu și înainte. La fel la virgulă.
De exemplu:
Însă,banii cum nu-i am
ar trebui să arate așa:
Însă, banii cum nu-i am,

Altceva: postând prea multe texte la intervale scurte, vă reduceți singur eventuala audiență. Există și o regulă pe site, parcă și un mecanism automat preventiv. încercați cu maximum două pe zi. Personal, aș zice că un text e optim. Dacă nada e bună, peștii vor veni, vor veni...
Aveți răbdare, de veți scrie bine veți ieși la lumină.

Calimero

Te-am mai rugat să-ți probezi afirmațiile. Și aici, ca și altă dată, sari că te-am jignit. Dovada? Nema. Tu nu vezi că îmi lipești argumente fără motiv?

Ce are textul cu mine? Ia mai uită-te și la Unui încrezut, altă postare de-a ta făcută imediat după o critică de-a mea la alt text al tău.

Înțelegi? Ba nu înțelegi. După fiecare critică te afișezi cu Unui încrezut și cu alte floricele. Ce-o fi având Unui încrezut cu mine? Mai ești și prefăcut. Uite, n-are nimic, dar are greșeli. Și aici zici că vrei critică. Și altora, când te-au criticat pe text, le-ai răspuns obraznic. Tu vezi ce spui? Vai, ce maniere!
Cine a zis că n-ai dreptul al opinie? Dar nu mai încerca să prostești lumea. Asumă-ți faptele. Niște biete virgule? Big deal. De restul nu zici nimic?
Explicațiile tale, mai ales cea cu aritmetica lui 7, mă fac să renunț. De vreau, nu vreau, tu tot o să faci greșeli.
Singurul aspect la care îți dau dreptate e acela cu peste 62 ani. Pare a fi singurul punct comun între noi.

Redactorul ar fi trebuit să treacă la Atelier un text cu greșeli. Măcar asta, dacă nu campania voastră concertată și neargumentată.

Uite, că tot nu înțelegi când îți spun că nu se lipesc de tine manierele.
Ca răspuns la lucruri documentate (pe care ți le-am servit acum câteva minute), tu mergi în continuare pe postări ripostă.
Copiez aici textul, numai el dispare prin repostare, comentariile nu (deci, cum ți s-a mai spus: nu mai copia degeaba commurile, ele nu pot fi șterse, așa cum îți ștergeai tu textele și le repostai, răspunzand astfel, manierat, la critici).

Cu educația-i, aleasă,
Se laudă, de vrei nu vrei;
La fel, cu șapte ani de-acasă -
Din care-a repetat vreo trei. -
(Ion Ruse)

După sfatul gratis (nu mai copia comentariile, că ele nu dispar, nu se schimbă), iată critica:
- Virgula dinainte de aleasă e greșită
- La fel - greșit, umplutură; LA FEL cu ce?
- De vrei nu vrei - umplutură, nu susține construcția
- Ultima liniuță e inutilă, punctul final e de ajuns.
Acuma, la logică: Păi încrezutul ăla are 10 ani de-acasă(7+3) (după spusele tale). Sau, chiar dacă n-o luăm așa, tot i-a terminat (are 7, așa zici). Câți ani demonstrezi tu aici, pe site, că ai?

Poate că înțelegi că m-am săturat să vă bateți joc de mine.

Poate că totuși redactorul va lua măsurile necesare.

Calimero

Ruse,
Poate voi ar trebui să explicați (cu date, că sunt textele sau commurile voastre) de câte ori v-ați legat de mine. Alături, să puneți jignirile sau atacurile mele la persoană pe care eu vi le-am adus. Mă tem că pe partea asta a doua vă alegeți cu NADA.
Citatul din DEX nu contrazice folosirea cuvântului. L-am folosit corect. Oricum, n-aș face greșeli detectabile de tine. Altfel spus, greșești prea des față de limba română.

Cât despre maniere, ca să fiu concret, de câte ori te-am criticat pe text, ai răspuns obraznic sau cu texte debile cu ghiocei. Am explicat mai sus de ce textele acelea sunt debile (nu sunt însurat, deci nu de aici vine supărarea).
Aș mai nota că eu te pun (în replica mea) într-o situație favorabilă, Pe câtă vreme tu (am mai văzut obstinația asta și la alții) lași preocuparea de a contribui la temă și te repezi să (mă) înfunzi.
A, și poanta? N-ai.

Acum, critica lui Prundoiu, aflat în treabă să susțină eventual că am greșit.
Mai întâi:
Fiind plecat al meu vecin,
Vecina m-a chemat, puțin,
(varianta lui)
Era sau fiind, asta nu schimbă nimic. Sugestia e de dragul de a se afla în treabă.
Vecina m-a chemat puțin - varianta lui nu pregătește cu nimic poanta. Vecina poate chema puțin, adică să nu insiste. Să spună doar o dată. Ori, în varianta mea, înăuntru - puțin pregătește poanta, fără echivoc. Virgula dinainte de puțin e discutabilă. Eu n-aș pune-o. Cu sau fără ea, pregătire poantei suferă, așa cum am scris puțin mai înainte.
Acum la:
La ea-năuntru; Eu, netot,
Mă tem că am intrat de tot!
Varianta mea, eliptică de subiect (eu) e în mod cert corectă. Totul e relatat la persoana I, deci subiectul e subînțeles. Din dorința de a-mi găsi greșeli, Prundoiu cade în abuz de pronume (ea, eu). Eu poate să lipsească și e bine să lipsească. Dacă Prundoiu nu știe, poezia, chiar și cea tradițională, nemaivorbind de poezia modernistă, evită pronumele. Nu mai puțin epigrama (vezi că n-are predicat - și totuși e corect). Mai ales epigrama. Întinderea ei mică (4 versuri cât mai scurte) îndeamnă, presupune minimizări (fără a trăda gramatica). Abundența de pronume este clar o greșeală. Cazi în ea doar pentru a semnala o greșeală inexistentă. La mine (fără subiect, fără predicat)

Fărăr subiect rămâne doar critica ta.
Am mai spus-o și altora, nu în felul ăsta (atac nejustificat, repetat) progresezi.

Calimero

Prundoiu,
E deplorabil că ești lăsat să încalci, în mod repetat regulamentul (atac la persoană, postări la rând). Nu e prima dată când mă jignești, prostește (nu sunt însurat). Ai comentat la textele mele? Fă-o acolo, dar nu te fă de râs, răzbunându-te că te critic. Nu sunt singurul care ți-a spus asta (vezi Tataia).

Am așteptat de la tine să înveți din sfaturile pe care ți le dau. Se pare că trebuie să renunț, nu se lipesc. Ca și la Ruse, de altfel. 4-5 ani irosiți. La tine - unul. Până la șapte - ar mai fi.

Dați-mi un singur exemplu când am atacat eu, în halul în care o faceți voi.
A, că nu te-am scos de pe lista postacilor cu orice preț? Asta da. Că am criticat însăilările voastre ? Și asta - da.
O confirmare în plus o dau postările voastre de mai sus.
Calimero

Păi zice-o vorbă, dacă tună,
Toți ofuscații se adună.
Calimero

Ruse, Prundoiu,
Ei, v-ați ales cu vreo contribuție la tema asta? Sigur vă simțiți mai bine?
Cu cine pierd eu timpul să-i învăț maniere.

Explicație

Era plecat al meu vecin,
La ea-năuntru-așa, puțin,
Vecina m-a chemat. Netot,
Mă tem că am intrat de tot.

Calimero

"Patru rânduri scrise bine"
Nu e cazul>
- Dau multora, nu dau la mulți
- CU Răspuns

Ar mai fi: Răspunsul corect vine.

Așa că degeaba răspunsul corect e Epigrama.
Slabă, în nota obișnuită.

Zice Blaga:

Cred că am găsit rețeta
Ca să mă aleagă plenul:
Laolaltă cu poșeta,
O să-i port și sutienul.

Calimero

Lipsiți complet de libertate,
Flămânzi și fără niciun sfanț,
Ne-au demonstrat cum că se poate
Să ai reacții... chiar și-n lanț.

Calimero

Vaca noastră,-n galantar,
Este calul de bătaie.
Cu exportul, așadar,
Am făcut-o, iar, de oaie.

Calimero

Pentru bătrâni și tineret,
Prezint aici, pe scurt, morala:
Ei au făcut-o în closet,
Dar, uite, pute-n toată școala.

Calimero

Dar, de întrebi printre vecine,
Nu e niciuna necălcată.
Deci, dacă mă gândesc mai bine,
Nu ea e prima vinovată.

Calimero

Pamflet bine realizat, cu fiecare vers percutant, cu blesteme voit exagerate pentru o crimă aparent nevinovată (fac bairam la bloc). Aici ar fi instrumentul auxiliar, bine folosit, neîngroșat prin limbaj - umorul. Numai cine are astfel de vecini apreciază la justa valoare aceste blesteme.
O dovadă în plus că GPI se numără printre acei umoriști (epigramiști) care scriu foarte bine și pe întinderi mai mari.

Calimero

Nu cad pradă entuziasmului ante-comentatorilor. Și asta cunoscând și recunoscând valoarea epigramistului Grigore Chitul. Așteptam mai mult.

La prima - am mai zis, temă-temă, dar cu ce ne alegem? Paralelism? Costel nu e chiar Romeo. Și Mizilul nu e Ciulnița, oricum, nu e pe aceeași magistrală feroviară. Nu va intra decât în volumul cu mizilisme, cine și când l-o publica. Concluzie: efemeră, locală.

Moș Nicolae mă duce cu gândul la ceea ce îmi spunea Cornel: mergem pe surpriză, poantele-expresii sunt prea uzate. Aici surpriză e, dar am putea zice: So what? O gaură în talpă? Trebuia să îmbătrânești pentru a constata asta?

Ignatul - o constatare a unei reguli deja vechi, impusă de UE (chiar dacă nerespectată, so to speak). Constatare la Grigore? La un concurs?

La scriitorul din parc, ideea e bună și poanta e servită bine. Dar, și aceasta, ca și celelalte trei, e deservită de un preambul scrâșnit în primele trei versuri.

Concluzie: nu știu la ce i-ar servi autorului comentariul FAINE. De altfel, un comentariu neregulamentar, în lipsa susținerii argumentate. Mă bucur că sunt epigramiști care încă mai țin la statutul lor și spun și altceva pe lângă salam-aleicum-uri.

Calimero

Cred că de data asta te-ai dus prea departe în timp. Bănuiala mea e că înainte. Și că eu am rămas în urmă.

Prima: sprijinul pe titlu e atât de tare încât îl continuă. Punct slab. Nu mai spun că e conjuncturală: peste ani și ani cine își va aminti de promisiunea din program? O fi cârlig la premiere (juriu), dar nu e de palmares.

A doua: Cu varză sau fără (vază), e o constatare. Chiar dacă unii mai lucrează, general vorbind ne facem că.

Rugăciune (a treia) mi-a plăcut. Poate printre cele mai bune încercări la tema Apocalipsa (la care am lucrat foarte mulți).
Stă în picioare și fără legenda de lângă titlu.

A patra: Ar fi doar o constatare, dar din păcate e mai mult. Adică n-ar poantă.

Poate că nu sunt pregătit eu pentru viitor.

Calimero

Constați că au făcut pași, nu constați căci au făcut pași! Deci, aici nu-ți dau dreptate.
Vali

Ai dreptate să nu-mi dai dreptate: citisem în fugă, sorry.
Calimero

Poantele - bune toate. Cea mai bună - a doua, urmată de a treia. Ultima îmi pare că abuzează de o exprimare cam complicată.
Formă:
1.La prima, ultimul vers: CA să apuc (nu Să apuc) să văd și eu Mizilul. (Tot aici, personal nu agreez aruncarea unor astfel de cârlige spre juriu. Știu, Mizilul trebuia să apară în text, CÃCI așa era tema).
2. Conu Jorj te-ar trage de mânecî pentru Acuma (epigrama a doua). Poate nu ACUM.
3. CÃCI. Folosit corect în ultima (Căci a furat-o peisajul), uitat în a treia. Că(CI) au făcut, de-acolo, pași!

De remarcat seriozitatea cu care tratezi concursurile. În afară de premii, cred că la fiecare te-ai ales cu epigrame de palmares. Mizilul cred că îți va procura cel puțin două.

Calimero

Nu știu dacă nu e exagerat să reunim divorțurile, violurile, certurile sau construcțiile proiectate sau executate greșit sub un singur nume: dezastre. Poate că dezastre locale, față de adevăratele dezastre (sfârșitul lumii, al unei civilizații sau distrugerea unui oraș).
Asta despre căciulă (titlu).

Conținutul de sub ea e însă interesant, poate deschide multe piste de discuție.
Poate că manipularea de către mass-medie, goana ei după senzațional (atinsă de tine foarte bine, persiflată și de mine în A treia bancă) ar fi numitorul comun.

Câtă vreme purtătoarea informației a fost documentul scris (și, implicit, limba), veacuri de-a rândul slujitorii acestuia îl tratau cu respect și doar cu subiectivitatea inerentă (a scribilor, de, slujbași la împărăție). Unghiul de privire fiind european, chiar dacă stagnarea din evul mediu - de care pomenești foarte bine - lăsase Europa la îndemâna importurilor (arabi, chinezi, japonezi), relatările priveau cucerirea sau descoperirea lumilor noi, a Indiilor, a Chinei, a Japoniei (în multe domenii - mai vansate decât Europa).

Limba latină, ca purtătoare, era mai la îndemână decât chineza, japoneza sau maiașa. Cam cum e engleza astăzi (cu deosebirea că, astăzi, nu numai Europa o folosește).

Epoca modernă (hai să o începem cu ziarele din secolul XIX, să o populăm cu cinemaul și televiziunea în secolul XX și să o dotăm cu instrumentul globalizării - comunicațiile - cu noul sosit Internetul) trivializează, în folosul maselor, atât istoria (Nero ia prim planul) cât și faptul cotidian.

Violul din pădurea Corbeanca e pe pagina întâi, în vreme ce discutarea bugetului sau un acord de pace semnat, în sfârșit, de talibani e mai la coadă.

Informația a intrat, în epoca modernă, în economia de piață: publicul cere. Și i se dă exact ce vrea să consume. Există, categoric, o insistență de a-i aduce McDonaldul la ușă, dar nu e mai puțin adevărat că nu ți-ar citi pe Plinius sau pe Jordanes, chiar tradus în limba maternă.
E, desigur, cum bine zici, un dezastru (mass-media) care se hrănește din dezastre adevărate sau inventate, globale sau locale.

Punctual, am o obiecție la exemplul dat cu Y2K. Mass-media a exagerat, desigur, pericolul, adăugându-l în meniul de Sfârșit al Lumii. Dar, aici obiectez, marile companii (exemplul cel mai bun: Marile Bănci) nu se mutaseră de pe mainframe și aveau aplicațiile în Cobol. Le-a țâțâit fundul, n-au știut decât după 1 ianuarie dacă au corectat aia doi digiți la date, peste tot. Milioane de linii de cod. A fost o pâine de mâncat pentru coboliști. Nu mult timp după, coroborat și cu criza dot-com-urilor, piața de forță de muncă în programare s-a prăbușit. Coboliștii au fost în primele rânduri ale dezastrului. Își făcuseră datoria, puteau să moară. Mă rog, nu toți.
Asta în programare. Multe echipamente inteligente au trebuit și ele pregătite pentru noul mileniu.

Câtă vreme, vorba unui analist, 14-15% au votat PPDD, nu e de mirare că există un public care nu poate fără dezastrele de care pomeneai.
A, ai uitat de Elodia.

Deși stingher printre-agoniști,
Vă-ntreabă Mitru întro doară:
E criză de epigramiști,
Sau sunt cu Sorcova prin țară?

Miloș Petru

Că mergi cu sorcova prin țară
Și ne colinzi, așa, tot anul,
E clar precum e termopanul,
Dar pune, bre, și-o linioară.

Calimero

La multe texte corecte!