Poezie
Mult prea mândra Românie
Din grupajul de la Vama
1 min lectură·
Mediu
Vă spun un lucru ce mă doare,
Referitor la România:
Cu cât prostia-i mai în floare,
Cu-atât mai verde-i fudulia.
N-o fac cu toată bucuria,
Însă observ, ca orișicare,
Că-n țară a-nflorit mândria
Unei prostii copleșitoare.
Oricine poate azi să vadă
Că mulți români din țara mea,
Nu numai că sunt proști grămadă,
Dar chiar sunt mândri că-s așa!
În fruntea țării punem hoții,
Borfașii și plagiatorii
Și-i căinăm precum netoții,
Că-i „persecută” procurorii.
Ne fură-n față potentații,
Iar noi le înghițim insulta
Că nu, ei nu sunt vinovații,
Ci Soros, ungurii și-oculta!
Deșteaptă-te, române,-odată,
Să ai mândrii peste mândrii,
Dar nu de ce-ai fost altădată,
Ci de ce ești și poți să fii!
007
0