Poezii

Nu e zăpadă ca ochii tăi, Curați și reci, Fierbinte lună, Nu e pământ ca ceea ce a fost odată Iubirea dintre astre, Nu e nimic ce ar putea să schimbe Ce-a fost și ce va fi, Nu e nimic și nici

Cu ochii-i adânci stăpânește infernul Un demon cu colții de lup, Ce poartă pe brațe copilul din tine Cu care ți-e greu să te lupți, În gândul tău e noapte. Durerea lui îți sfâșie trupul, Te

Ce dulci sunt lacrimile ce le verși Și ce amar ți-e gândul! Cu ce privire acră ne privești! Ce aspru ți-e cuvântul! În tine arde-atât de pur trecutul, Și-l plângi cu lacrimi reci, Că ți-a furat

Zbor fără aripi deasupra unei mări S-ascult cum adâncul ne cheamă. Zbor către stele, plutesc printre nori, Cu morții ce nu pot să doarmă. Se-aude pustiul prin albul etern Ce cântă iubirea

Ai fost un înger,ai fost un demon Și ai luptat mereu. Știam sa radem,știam sa plângem, Ai fost trecutul meu. Când te-ai născut au plâns de bucurie, Când ai murit au râs. Știi, lumea-i moartă,