Poezie
Păcatul meu
1 min lectură·
Mediu
Ca o căprioară ascultând în vânt
Cu o sărutare plină de cuvânt
Mi-ai distrus în suflet pace și leșin
Și-ai adus în locu-i gânduri și suspin.
Ochii tăi cei negri ca ai nimănui
Gura mi-o îndeamnă păcatu-mi să spui
Cum ți-aș mușca buzele pân’la sânge-ncins
Și ți-aș frânge trupul în trupu-mi cuprins.
Te-aș iubi acuma, te-aș iubi și mâine,
Te-aș urma prin lume credincios — un câine
La a tale umbre adânc închinând
Viața-mi și puterea, dragostea-mi arzând.
Þi-aș fi scut și pază în calea căderii
Þi-aș fi fier și bardă în calea durerii
Voi lupta cu tine până-n calea morții
De-or vrea pân’acolo să ne ducă sorții.
Și de-ar fi vreodată să te rupi de mine
Te-aș căta amarnic în Eleusine,
Și de-ar fi ca Hades să mi te oprească.
Aș supune Styxul să mi te găsească.
Sărutați-aș ochii, gâtul și făptura,
Þi-aș scălda în lacrimi obrajii și gura,
Aș sorbi cu grabă răsuflarea-ți dulce,
Iară din strânsoarea-ți, zău, nu m-aș mai duce.
001905
0