Când eram copil, alergam cu buzunarele întoarse pe dos
și duceam vântului de mâncare: câteva boabe de mei și-o scrisoare.
Între vânt și casă era un drum
cu așchii de gânduri făcute scrum.
Ca un
Un trup atât de bine cusut, spunea mama,
merită o rochie cu un suflet cât cupola bisericii!
Să șadă tot satul la poarta nasturilor,
minunându-se de roua despicată!
Dar ea, sărmana, căutând
Sânge curcubeu
Ascult cum bate ca un harapnic
cordul încărcat cu sânge curcubeu
și-am strigat la inimă zadarnic
bați în șoapte mândro, să te-aud doar eu.
Și-ai să treci pe lista din
Bunăoară credeam că sunt undeva între dorința
Celui ce mă vrea mai altfel decât pasul adormit
Al unui cuvânt, al unei plute
Plutinde pe gânduri ascunse
...și credința mea că sunt.
Eu
Bună timpule!
Mă știi? sunt eu, femeia ce-ți dă formă
Hei, mă simți?
Dacă n-aș fi eu, tu nu ai fi...
Poate o himeră fără margini
Hei timpule!
Luneci?
De nu mi-aș întinde palmele n-ai fi
Taina
Hai vino să-ți arăt jocul
În trei și in patru,
frânt și întreg.
Lasă-te chemat, dus, amețit!
Lasă-te jucat în degetele destinului!
Acum vino să-ți deslușesc jocul.
Regula este „să