Presă
\"Valoare și impostură în literatura română\"
Bolnavã, societatea româneascã își secretã anticorpi: scriitorii
5 min lectură·
Mediu
Festivalul - Concurs Național de Poezie \"Avangarda XXII\", organizat de Fundația Culturală \"Georgeta și Mircea Cancicov\", a propus anul acesta spre dezbatere o temă veche și actuală: \"Valoare și impostură în literatura română\".
Elanurile polemice ale scriitorilor din Bacău și din țară au fost programatic moderate de prozatorul Petru Cimpoeșu. Pauzele pentru reașezarea ideilor au aparținut elevilor de la Liceul de Artă \"George Apostu\", care au susținut un recital la flaut și pian.
Într-o astfel de pauză muzicală, revista \"Porto - Franco\" din Galați a invitat la un tango \"Ateneul\" băcăuan, semn probabil al unei viitoaree colaborări. Colocviul s-a desfășurat într-o \"atmosferă relaxată, amicală, în care se pot discuta și subiecte serioase\" (Petru Cimpoeșu), creată de consumarea prin lectură a Salonului Cărții \"Avangarda XXII\" - care a încăput în final în două sacoșe Selgros.
În opinia moderatorului, impostura este un fenomen \"mai grav ca veleitarismul, o crimă din punct de vedere literar\". Ce este în fond \"impostura\" literară? Definiția a dat-o pentru a delimita științific discuția poetul Ion Mureșan (Cluj - Napoca): \"a te pune într-o postură nepotrivită, a ți-o asuma, a te simți bine în ea, a atrage foloase, a ști că nu o meriți\", într-un fel \"corupție literară\".
Ion Mureșan a ales să fie \"avocatul diavolului\" și ferindu-se să condamne actuala \"inflație de poezie și proză\", a lansat o idee interesantă, deturnând de la început discuția de la un făgaș prea acuzator. \"Inflația de poezie și proză este un efect al bolii societății românești. Organismul social bolnav secretă anticorpi: scriitorii. Și dacă un poet este citit doar de trei oameni din blocul lui tot este bine. Când societatea românească se va însănătoși, scriitorii români se vor mai rări\", a comentat Ion Mureșan, \"unul dintre cei mai valoroși poeți contemporani, după unii\" (Petru Cimpoeșu).
Adrian Jicu, critic literar la Revista \"Ateneu\", a sugerat că impostorii vor fi demascați la proba timpului. \"Din cărțile prezentate astăzi aici nu știu dacă măcar 10 la sută vor supraviețui timpului\".
\"Există o conspirație a mediocrității\"
Viorel Știrbu, ședactor-șef al revistei \"Viitorul românesc\" din București, vede \"marea impostură\" în \"conspirația mediocrității\". \"Există întotdeauna o conspirație a mediocrității. La Newton de exemplu nu veneau studenții la cursuri. Și Iisus a fost victima unei conspirații a medicocrității. (...) Dar dacă vă uitați bine vedeți în aceste zile cum anumite persoane se decojesc...\".
În opinia sa, un impostor este Dan Brown, prin \"Codul lui Davinci\", \"o mediocritate\". Ideea a fost susținută de Petru Cimpoeșu, care a explicat de ce Brown e un impostor: \"Exploatează un mit, răsturnându-l. Utilizează arme nepermise, într-o luptă în care ar trebui să utilizeze armele artistului\".
La rândul său, scriitorul Leo Butnaru (Chișinău) a atras atenția că o discuție pe tema imposturii în literatură e riscantă, de vreme ce \"toți avangardiștii au fost declarați la un moment dat impostori\".
Impostori deconspirați
De impostură se pot face vinovați și scriitori de valoare. Astfel, în opinia prozatorului Petru Cimpoeșu, Mircea Cărtărescu \"a comis o impostură prin \'Postmodernismul românesc\'\", pentru că \"vorbește de ceva ce nu există\". \"De ce iubim femeile\", volum semnat de același autor, nu este, în schimb, o impostură, doar \"o carte slabă\", a mai spus prozatorul băcăuan.
Poetul Ion Mureșan vede un exemplu de impostor în Sandra Brown, care folosește în volumele sale \"un limbaj fără artă\" și care \"abuzează de slăbiciunea și imperfecțiunea cititorului\".
Poetul Petru Scutelnicu consideră că și Dinescu, genial în alte scrieri, devine un impostor în \"Moartea citește ziarul\" sau în \"O beție cu Marx\". După Petru Cimpoeșu și \"tinerii grăbiți de azi care crează cu metodă, preluând o formulă pentru a șoca critica\" sunt niște impostori.
Criticii literari, impostori și promotori ai imposturii
În partea a doua a dezbaterii, destui invitați au găsit ca principali vinovați de impostură criticii. \"Un scriitor important care ar fi putut să reteze impostura este Alex Ștefănescu.
Culoarul de împingere a imposturii nu vine de la scriitor, ci de la cel care-l promovează\", este de părere Gellu Dorian (Botoșani).
Și Gheorghe Izbășescu crede că principalii vinovați de impostura din literatura română sunt criticii. Scriitoarea Cornelia Ichim Pompiliu, autoarea unui foarte apreciat roman apărut în 2006 la Editura Corgal Press din Bacău, este și mai tranșantă: \"Una din imposturile cele mai îngrozitoare s-a produs, se produce și se va mai produce în critica literară, unde este atâta bâlbâială și atâta rătăcire\". Băcăuanul Petre Isachi, critic literar profesionist, prins la mijloc în această discuție nu s-a grăbit să ia apărarea criticii.
\"Impostura e o fatalitate alimentată de mediocritatea generală. Există o explozie a imposturii în actualitate. Nu există o critică de direcție, nu există orientări. Critica e tot mai îngăduitoare, pentru că uităm să ne raportăm la tradiție\".
\"90 la sută din scriitori sunt impostori\"
O abordare neașteptată a temei a fost provocată de Gellu Dorian care a declarat că \"90 la sută dintre scriitorii din întreaga lume sunt impostori de profesie\". Ideea a fost nuanțată de Gabriel Chifu, secretarul Uniuni Scriitorilor din România.
\"Un impostor este o persoană care ocupă un teritoriu care nu e al lui. Un scriitor de vocație este și el un impostor. El cucerește zone noi. Câtă vreme e la început pe un drum e un impostor.
Impostura e un fenomen natural. Nu impostorii sunt cea mai mare problemă, ci faptul că acum literatura e azvârlită într-o margine. Nu mai contează aproape, în raport cu imaginea\".
Poetul băcăuan Dan Petrușcă a luat în final apărarea impostorilor: \"Impostorul absolut e un mare iubitor de literatură. Fiecare din noi a încercat în viața lui să ia locul care nu i se cuvine în literatură. Poate vorbesc despre mine. Cred că impostorii sunt necesari\".
Această idee a așezat toată dezbaterea în declarația simplă a lui Corneliu Antoniu (Galați): \"Impostura este o problemă de educație, conștiință și gust\".
Elanurile polemice ale scriitorilor din Bacău și din țară au fost programatic moderate de prozatorul Petru Cimpoeșu. Pauzele pentru reașezarea ideilor au aparținut elevilor de la Liceul de Artă \"George Apostu\", care au susținut un recital la flaut și pian.
Într-o astfel de pauză muzicală, revista \"Porto - Franco\" din Galați a invitat la un tango \"Ateneul\" băcăuan, semn probabil al unei viitoaree colaborări. Colocviul s-a desfășurat într-o \"atmosferă relaxată, amicală, în care se pot discuta și subiecte serioase\" (Petru Cimpoeșu), creată de consumarea prin lectură a Salonului Cărții \"Avangarda XXII\" - care a încăput în final în două sacoșe Selgros.
În opinia moderatorului, impostura este un fenomen \"mai grav ca veleitarismul, o crimă din punct de vedere literar\". Ce este în fond \"impostura\" literară? Definiția a dat-o pentru a delimita științific discuția poetul Ion Mureșan (Cluj - Napoca): \"a te pune într-o postură nepotrivită, a ți-o asuma, a te simți bine în ea, a atrage foloase, a ști că nu o meriți\", într-un fel \"corupție literară\".
Ion Mureșan a ales să fie \"avocatul diavolului\" și ferindu-se să condamne actuala \"inflație de poezie și proză\", a lansat o idee interesantă, deturnând de la început discuția de la un făgaș prea acuzator. \"Inflația de poezie și proză este un efect al bolii societății românești. Organismul social bolnav secretă anticorpi: scriitorii. Și dacă un poet este citit doar de trei oameni din blocul lui tot este bine. Când societatea românească se va însănătoși, scriitorii români se vor mai rări\", a comentat Ion Mureșan, \"unul dintre cei mai valoroși poeți contemporani, după unii\" (Petru Cimpoeșu).
Adrian Jicu, critic literar la Revista \"Ateneu\", a sugerat că impostorii vor fi demascați la proba timpului. \"Din cărțile prezentate astăzi aici nu știu dacă măcar 10 la sută vor supraviețui timpului\".
\"Există o conspirație a mediocrității\"
Viorel Știrbu, ședactor-șef al revistei \"Viitorul românesc\" din București, vede \"marea impostură\" în \"conspirația mediocrității\". \"Există întotdeauna o conspirație a mediocrității. La Newton de exemplu nu veneau studenții la cursuri. Și Iisus a fost victima unei conspirații a medicocrității. (...) Dar dacă vă uitați bine vedeți în aceste zile cum anumite persoane se decojesc...\".
În opinia sa, un impostor este Dan Brown, prin \"Codul lui Davinci\", \"o mediocritate\". Ideea a fost susținută de Petru Cimpoeșu, care a explicat de ce Brown e un impostor: \"Exploatează un mit, răsturnându-l. Utilizează arme nepermise, într-o luptă în care ar trebui să utilizeze armele artistului\".
La rândul său, scriitorul Leo Butnaru (Chișinău) a atras atenția că o discuție pe tema imposturii în literatură e riscantă, de vreme ce \"toți avangardiștii au fost declarați la un moment dat impostori\".
Impostori deconspirați
De impostură se pot face vinovați și scriitori de valoare. Astfel, în opinia prozatorului Petru Cimpoeșu, Mircea Cărtărescu \"a comis o impostură prin \'Postmodernismul românesc\'\", pentru că \"vorbește de ceva ce nu există\". \"De ce iubim femeile\", volum semnat de același autor, nu este, în schimb, o impostură, doar \"o carte slabă\", a mai spus prozatorul băcăuan.
Poetul Ion Mureșan vede un exemplu de impostor în Sandra Brown, care folosește în volumele sale \"un limbaj fără artă\" și care \"abuzează de slăbiciunea și imperfecțiunea cititorului\".
Poetul Petru Scutelnicu consideră că și Dinescu, genial în alte scrieri, devine un impostor în \"Moartea citește ziarul\" sau în \"O beție cu Marx\". După Petru Cimpoeșu și \"tinerii grăbiți de azi care crează cu metodă, preluând o formulă pentru a șoca critica\" sunt niște impostori.
Criticii literari, impostori și promotori ai imposturii
În partea a doua a dezbaterii, destui invitați au găsit ca principali vinovați de impostură criticii. \"Un scriitor important care ar fi putut să reteze impostura este Alex Ștefănescu.
Culoarul de împingere a imposturii nu vine de la scriitor, ci de la cel care-l promovează\", este de părere Gellu Dorian (Botoșani).
Și Gheorghe Izbășescu crede că principalii vinovați de impostura din literatura română sunt criticii. Scriitoarea Cornelia Ichim Pompiliu, autoarea unui foarte apreciat roman apărut în 2006 la Editura Corgal Press din Bacău, este și mai tranșantă: \"Una din imposturile cele mai îngrozitoare s-a produs, se produce și se va mai produce în critica literară, unde este atâta bâlbâială și atâta rătăcire\". Băcăuanul Petre Isachi, critic literar profesionist, prins la mijloc în această discuție nu s-a grăbit să ia apărarea criticii.
\"Impostura e o fatalitate alimentată de mediocritatea generală. Există o explozie a imposturii în actualitate. Nu există o critică de direcție, nu există orientări. Critica e tot mai îngăduitoare, pentru că uităm să ne raportăm la tradiție\".
\"90 la sută din scriitori sunt impostori\"
O abordare neașteptată a temei a fost provocată de Gellu Dorian care a declarat că \"90 la sută dintre scriitorii din întreaga lume sunt impostori de profesie\". Ideea a fost nuanțată de Gabriel Chifu, secretarul Uniuni Scriitorilor din România.
\"Un impostor este o persoană care ocupă un teritoriu care nu e al lui. Un scriitor de vocație este și el un impostor. El cucerește zone noi. Câtă vreme e la început pe un drum e un impostor.
Impostura e un fenomen natural. Nu impostorii sunt cea mai mare problemă, ci faptul că acum literatura e azvârlită într-o margine. Nu mai contează aproape, în raport cu imaginea\".
Poetul băcăuan Dan Petrușcă a luat în final apărarea impostorilor: \"Impostorul absolut e un mare iubitor de literatură. Fiecare din noi a încercat în viața lui să ia locul care nu i se cuvine în literatură. Poate vorbesc despre mine. Cred că impostorii sunt necesari\".
Această idee a așezat toată dezbaterea în declarația simplă a lui Corneliu Antoniu (Galați): \"Impostura este o problemă de educație, conștiință și gust\".
0147.396
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Huiban
- Tip
- Presă
- Cuvinte
- 955
- Citire
- 5 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Huiban. “\"Valoare și impostură în literatura română\".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-huiban/presa/205578/valoare-si-impostura-in-literatura-romanaComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Laura, poate ar trebui o dezbatere serioasă și aici pe tema asta. Deși sînt sceptic. Însă la cenacluri ar fi tocmai bine, acolo ne privim în ochi și nu ne mai putem ascunde după monitor. Recomand articolul tău și sper să fie citit de cît mai mulți.
0
foarte interesantă tema și maniera de abordare; cred, însă, că autoarea ar trebui să revină asupra lui a de(s)conspira.
0
Acest subiect a fost laitmotivul fetsivalului poezie.ro Agigea de anul acesta.
Unul dintre cei care s-au confruntat stângaci cu acest subiect a fost Marin Mincu. Sper să mă pot realimenta cu simpatia de atunci pentru a reda atmosfera.
Se pare că acest subiect începe să devină un sentiment în rândul scriitorilor.
Felicitări!
Unul dintre cei care s-au confruntat stângaci cu acest subiect a fost Marin Mincu. Sper să mă pot realimenta cu simpatia de atunci pentru a reda atmosfera.
Se pare că acest subiect începe să devină un sentiment în rândul scriitorilor.
Felicitări!
0
din câte știu, întrevederile voastre sunt înregistrate; există posibilitatea de a intra în posesia unei astfel de înregistrări?
cu respect,
cu respect,
0
Ma bucur ca exista interes pt aceasta tema. Sincer, un motiv pt care am decis sa postez articolul (care apare miine si in cotidianul \"Desteptarea\", Bacau)este ca multi autori de pe poezie.ro ar putea la un moment dat sa se intrebe pe buna dreptate \"sunt sau nu sunt un impostor\"? Acum, dupa cum se vede, un raspuns afirmativ nu-i dezavantajeaza total. Multumesc, Liviu Nanu, pentru recomandare.
Paul, ma bucur de reintilnire.
Vasile Munteanu, am apreciat subtilitatea invitatiei. :)
Paul, ma bucur de reintilnire.
Vasile Munteanu, am apreciat subtilitatea invitatiei. :)
0
Distincție acordată
dacă eram subtil, intram în politică; d.p. meu d.v., de \"impostură\" suntem toți vinovați, literatura nu începe nici cu Eminescu (unde vei regăsi in corpore fragmente în sanscrită sau din Khayyham), nici cu Stănescu (unde îl vei descoperi pe Lorca sau pe Stelaru)..., nici atât cu Cimpoeșu sau cu Mureșan (unde ai fi surprinsă câte poți descoperi...2x); ceea ce mi-a plăcut întotdeauna la \"curentul moldav\" (dacă îmi dai voie să spun așa) a fost că (de la Cezar Ivănescu descălecare) a știut să îi atribuie întotdeauna lui Cărtărescu locul pe care îl merită (nu cel extrapolat de un \"chibiț critic\" care se visează \"maiorescu cu eminescu lui\") povestind în \"Cititul și scrisul\" (de exemplu) cum se cufurea pe el de emoție la 4 ani pt că se privea într-o fotografie...; sărind peste aceste aspecte, cred eu, că e de datoria fiecărui autor care abordează o astfel de temă să fie, în primul rând, exigent cu sine, de aici lipsa mea de subtilitate...
Acord textului o stea nu pentru maniera în acre a fost \"relatată\" (după mintea mea, una de crainic sportiv), ci pentru a atrage atenția unor minți mai ascuțite, puține, dar de care saitul, în ciuda răuvoitorilor, nu duce lipsă să își exprime punctul de vedere.
cu sinceritate,
Acord textului o stea nu pentru maniera în acre a fost \"relatată\" (după mintea mea, una de crainic sportiv), ci pentru a atrage atenția unor minți mai ascuțite, puține, dar de care saitul, în ciuda răuvoitorilor, nu duce lipsă să își exprime punctul de vedere.
cu sinceritate,
0
Dupa cum am precizat si in comentariul anterior, articolul va fi publicat - in aceasta forma - intr-un cotidian. Nu cred ca este necesar sa va spun ca stilul academic nu este caracteristic presei cotidiene, cel putin dintr-un motiv: ca nu este revista literara. Imi marturisesc convingerea ca nu v-ati imaginat ca as fi abordat aceasta tema in acelasi fel intr-o revista de cultura. In alta ordine, eu chiar am vorbit serios in privinta subtilitatii. Vad ca nu ne-am inteles. Si sut si gool!
Cu aceeasi sinceritate,
Cu aceeasi sinceritate,
0
offside, de gândire, desigur...; și, pentru că tot am intervenit, corect: Khayyam (nu Khayyham), îi vei descoperi pe Lorca și Stelaru (nu îl vei descoperi...), în care (nu în acre), (,)virgulă după nu duce lipsă...
0
când m-am referit la \"manieră de crainic sportiv\", am vrut să spun că aceste rânduri nu sunt în nici un caz \"articol\", ci o simplă înșiruire de numere de pe tricou și de posturi pe care evoluează; dacă (vă citez) \"va fi publicat - în această formă - într-un cotidian\", dați-mi voie să vă întreb: apare cumva lângă \"fata de la pagina 5\"?
0
Domnule Vasile Munteanu,
v-am oferit un prea mare credit in prima etapa a acestui dialog virtual. Acum imi dau seama ca am stat de vorba cu un amator al ziarelor care pun mare pret (ca si cititorii lor) pe o anume pagina 5. In acest sens, probabil ca pe Khayyam l-ati frunzarit doar pentru ca lauda cu atata arta vinul...V-as multumi sa va retrageti steaua. Scopul acestei postari este altul.
v-am oferit un prea mare credit in prima etapa a acestui dialog virtual. Acum imi dau seama ca am stat de vorba cu un amator al ziarelor care pun mare pret (ca si cititorii lor) pe o anume pagina 5. In acest sens, probabil ca pe Khayyam l-ati frunzarit doar pentru ca lauda cu atata arta vinul...V-as multumi sa va retrageti steaua. Scopul acestei postari este altul.
0
domnișoară/doamnă Laura Huiban,
asocierea, vă dau un exemplu la întâmplare, era făcută (și) pentru ideea lumii ca teatru; da, Khayyam laudă vinul, dar mă tem că dumneavoastră nu înțelegeți nici izma lui Stelaru; îmi permit un sfat, ocoliți autorii care scriu despre vin, nu sunt pentru re(su)porteri...
asocierea, vă dau un exemplu la întâmplare, era făcută (și) pentru ideea lumii ca teatru; da, Khayyam laudă vinul, dar mă tem că dumneavoastră nu înțelegeți nici izma lui Stelaru; îmi permit un sfat, ocoliți autorii care scriu despre vin, nu sunt pentru re(su)porteri...
0
Sunt pline tribunele acestei lumi de oameni care, anonim, isi urla frustrarile (sa spun \"ca si dvs\"?). Nu cred ca la asta s-au gindit proprietarii site-ului cind au decis sa ne ofere un spatiu al dialogului cultural, nostalgic domn. Va intreb cu eleganta: Ceva la subiect aveti de spus?
0
răspunsul pe care vi-lam dat era la \"predicat\"; sincer, în urma lecturii, ca \"subiect\" sunteți absolut neinteresantă; și dacă scuza aia jalnică (cu frustrarea) pe care o aud pe site de fiecare dată când nu există argumente sau contraargumente este tot puteți ce debita \"mai consistent\", sunt încântat că domnia voastră aveți rezervare \"la oficială\"; dacă \"articolele\" acestea relatate ca un copil: mama s-a întâlnit cu tata. i-a spus că vecinii sunt răi și că ne bârfesc că avem restanță la întreținere etc\" vi se pare un articol \"de cultură\", aveți dreptate, nu prea avem ce comunica; continuați să scrieți, cu siguranță cei care înțeleg orice se vor bucura că există ...cultură.
mai bine, vă doresc sănătate.
mai bine, vă doresc sănătate.
0
Interesantă, discuția de mai sus despre impostură: întrezăresc aici cel puțin două sensuri, insinuate deja în text. Impostorul în sens propriu, și cel în sens figurat. Impostorul la propriu este cel care CULTIVÃ impostura (un caz nefericit: Marin Mincu, deținător al premiului Herder, cel care l-a tradus, împreuna cu d-na Ștefania Plopeanu, pe Umberto Eco în limba română, l-a adus și mai apoi în România pe Eco („cel mai mare romancier al sec. XX” - Radu Cernătescu), tot el fiind cel care, din simpla dorință de a nu pierde acest ultim tren al generației „lubricilor” (Manolescu), a doomiismului în pulbere, care i-a oferit nesperata șansă de a le fi vajnic susținător, din păcate doar prin prestigiul personal, nu și printr-o critică adecvată de DIRECȚIE.
Celălalt tip, cel figurat, al impostorului, e ceva mai puțin tragic, și poate chiar mai interesant: e cel al scriitorului creator de istorie. S-a vorbit mai sus de „impostura lui Cărtărescu” (Cimpoeșu), care vorbește despre ceva ce nu există: „postmodernismul românesc”. Scriitorul este însă un creator de lumi, și dacă o realitate nu există, nu înseamnă că ea nu se poate naște din chiar acest imbold (E. Bernea). Aici Gellu Dorian vorbea de „zonele noi” pe care le cucerește orice scriitor de vocație. Umberto Eco, de care am adus deja vorba, a dedicat un întreg roman exact unui asemenea așa-zis impostor: Baudolino.
Atâta timp cât putem face distincția între cele două tipologii, cred că ne putem înțelege.
Celălalt tip, cel figurat, al impostorului, e ceva mai puțin tragic, și poate chiar mai interesant: e cel al scriitorului creator de istorie. S-a vorbit mai sus de „impostura lui Cărtărescu” (Cimpoeșu), care vorbește despre ceva ce nu există: „postmodernismul românesc”. Scriitorul este însă un creator de lumi, și dacă o realitate nu există, nu înseamnă că ea nu se poate naște din chiar acest imbold (E. Bernea). Aici Gellu Dorian vorbea de „zonele noi” pe care le cucerește orice scriitor de vocație. Umberto Eco, de care am adus deja vorba, a dedicat un întreg roman exact unui asemenea așa-zis impostor: Baudolino.
Atâta timp cât putem face distincția între cele două tipologii, cred că ne putem înțelege.
0
