Poezie
Testament
in căutarea unui loc numit \"acasă\"
1 min lectură·
Mediu
Urcat-am în tren cu biletul de dus,
lasând in uitare potop si apus;
le-am dat în pustiu de idei și-ntrebări.
Mă duc... să cobor undeva între gări.
Iar vântul îmi scutură, parcă, din păr
frânturi de imagini, bucăți de-adevăr;
cu ochii închiși, cât e drumul de lung,
nu vreau să vorbesc și nu-mi pasă ce-aud.
Să nu mă-ntrebați fiindcă n-am să vă spun...
și nu-mi dați motive să vreau să rămân!
de azi sunt plecată cu mine cu tot
călcând peste valuri... și n-am să mă-ntorc.
023.480
0
cel ce a plecat cu-n zîmbet
statuat în colțul gurii
pe-al său drum fără de-ntoarceri,
e-un nimic în totul lumii,
dar e TOTUL,viu cînd este,
soarelui cînd îi zîmbește...
zîmbindu-ți blînd,Ioan.