Poezie

Rană

1 min lectură·5 iulie 2009

Mediu

Mă pierd în adierile nopții,

ca vuietul trenului

ce trece sec,

repetându-se de atâtea și de atâtea

ori.

Mă răsuflu de milioane și de mii de ori

pe secundă,

ca să mă ridic apoi

pentru a mă reface,

de data aceasta mai mare,

mai frumoasă,

pentru neantul

din iluziile mele.

Îmi urăsc starea

și hainele pe care le port

pentru a mă preface iar și iar

în scrumul dimineții.

Nu-ncap în mine deloc,

colțurile mele sunt ascuțite

și nu-ncap în cercuri paradoxale,

repetate de milioane de ori.

Am rănile milioanelor de oameni

încrezători în propriile haine

și-n răsuflări abrupte

ce se pierd noaptea,

înspre zori.

Atinge-mă Doamne,

cu răsuflarea ta,

ca să mă-ncred și eu

în noaptea în care mă răsuflu,

repetându-mă de atâtea și de atâtea

ori.

Crezi în mine Doamne,

așa cum nu cred eu

în prefăcutele forțe

și-n hainele pe care mi le-ai dat...

001.049

Laslo Ioana Adriana. “Rană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laslo-ioana-adriana/poezie/13895477/rana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.