Jurnal
Amun.ra
1 min lectură·
Mediu
mă descalț și în picioarele goale
alerg spre tine
simt cum cioburi de pietre îmi rănesc talpile,
dar nu contează...
la celălalt capăt al visului ești tu.
noaptea trecută urmăream curioasă
o vena
mă gândeam că dacă aș ține-o în mână i-aș simți mai bine
pulsul
însă nu am avut curaj să o ating...
m-am temut ca te-aș fi putut pierde pentru totdeauna.
012180
0
Pe aici pe undeva ai ascuns o enigmă criminală:)
Cred că poemul tău era mai mai puternic dacă l-ai fi gândit ca poezie, nu clip. Dacă ar lipsi \"de pietre\", \"al visului\", \"noaptea trecută\", \"gândeam că\",\"însă\", \"m-am temut că\", aș fi simțit tot atât de bine neliniștea ta...
Imaginea și ritmul te-au preocupat prea mult, m-ai tras de mână, m-ai împins spre secvența în care te-ai t e m u t. Verbul ăsta liric e sugerat de tot restul poemului tău, poate n-ar fi trebuit chiar să îl rostești;)
Cercetările tale din clipul ăsta, bine regizat dealtfel, ar trebui să îl aibă personaj principal pe cel căruia îi dedici trăirea ta. Totuși.