Dar şi-n gând
Acolo sub pământ, dar şi-n gând, Mâinile lui Dumnezeu Împletesc firele de iarbă Să ne facă pat. N-avem mult de aşteptat. Mai ţese, El, din rădăcini, O plasă cu care să ne prindă Ín cazul în
De toamna...
Toamna abia răsuflă. E rece și simte că moare. În spasmul morții Sfâșie țesătura de frunze dintre pomi Să-i vină pe frunte-o clipire albastră de soare... Cu ochii închiși Zâmbește spre-o
Magie
Magie Iubitul meu, Copacii ți-au pus un strop de verde din ochii lor în ochi De au rămas acum Copaci miopi... Și-apoi, eu am văzut cum din pământ Ți-a dat să pui Un strop maro Să ai și
Contopire
Contopire Ai răstignit cu trupul gol, fereastra. Printre copaci S-a strecurat în casă Parfum de soc și maci. Și frunzele de vișin, Venin amar- dulceag, Ți s-au lipit de ochi M-au plâns,
Parte de toamnă
Iar trandafiri sălbatici își plâng dintre petale grădina-i doar tristețe magnoliei,o floare -i s-a rătăcit în timpuri și-i singură-ntre frunze și între anotimpuri... Camelia roșcată se
Cerneala nopții
Luminile s-au stins... noaptea curge peste orașul tăcut, înghețat, poate nins... o lumânare-a mai rămas aprinsă iar în lumina ei încoace-ncolo ființa-i arzătoare te-am revăzut în patul
Fărâma de rouă
Mirosul de stropi Gândește să plouă Cu ură Pe fața lucindă de rouă. Cu ură de ploaie Și nerv de frustrare, Cu tunet și fulger Ar vrea să răcnească Lipsit de-ndurare Și cioburi să
Pleoapele frunze
Răsucite de umed, Strâmbate de ploaie, Pe crengi cu scoarța râncedă Pleoapele frunze se-ndoaie. Le strânge haina-nserării... Ar vrea să clipească mărunt Să spulbere semnul mirării... Se zbat
Ciorchini de salcâm
Crengi ca mâini ridicate Cu gesturi nervoase Storc cerul curbat - Un sân învelit În seină mătase - Își freamătă degetele S-adune albastrul, Încarcă-n pocale de palmă Savoarea tăcută de
Silueta de lut
Și vine albastrul în valuri... Lovește silueta de lut Cu putere Și piere... Revine. Revine cu forță,-i cresc brațe-nspumate. Cu strigatul mut Înconjoară silueta de lut Și
Te-am zărit
Te-am zărit... Îmbrăcată-n toamnă și tăcută ca un schit, Lunecai pe potecile pădurii Adunând sub tălpi Parfumurile iubirii ...și ale urii... Împleteai șuvițe Tot câte trei În părul negru
Cioburi de lună
Toamna, abia sosită, îmi răsfoiește printre amintiri, prin visuri,printre spaime prin iubiri... și își umbrește cu ramuri de gutui ochii căprui citind o pagină a sufletului meu cu gustul
Și iar
Și iar.. Și iar va cădea din căzătoare stele o ploaie-arămiu strălucind peste visele mele.... va străbate-n priviri iar stăpână peste-aduceri aminte dureri ori simțiri... Frântura de
Va veni
Și va veni o toamnă... cu bolți întunecate și reci deasupra noastră... Toamna îmbrățișării. voi atârna de tine ca o cunună de flori uscate...
Gutui cu suflet de om
Luna curge peste un gutui... -Þine pumnii căuș Și strânge toate lacrimile Să le torni la rădăcina lui, Poate o să rodească în pom Gutuile cu suflet de om... Întinde-te și mușcă din
Aștept
Aștept bucăți din bucăți care sunt... aștept să-mi ningi peste piept... și să-mi picuri albastrul de gheață pe gene, pe brațe,
