Să facem schimb cu morții
ar fi acuma mai ușor
decât să trăim clipele triste
ale acestui blestemat popor.
Să facem schimb cu morții
ar fi acuma mai ușor
decât să privim neputincioși
la
S-a stafidat creierul
și am început să-l scuip
bucățică cu bucățică,
din el s-a născut știința
care se autodistruge,
un Eu care se hrănește
cu speranța rămasă închisă
în cutia Pandorei.
Mi-am bătut iubita,
cu pumnii și picioarele:
i-am rupt toate coastele.
Am anunțat ambulanța
și a fost transportată la spital.
Aveam ciudă pe ea
și negația afirmației mele
mă scotea din
Ascultă trecutul cum plânge cărunt
și vremea și timpul și dragostea pură,
privește în urmă,
privește la Noi
cum ridurile meschine își aștern sămânța
pe urmele Noastre,
sub unghii,
peste firele
Scuip smoală, scuip cărbune,scuip funingine,
mă roade otrava Tutun
și iarba frunzelor moi
este drojdia venei mele
stropită cu cenușa morților neincinerați,
și mă înalț,
și mă