lalo radu

IUBIRE
NEMURIRE
IUBIRE
NEMURIRE
IUBIRE
NEMURIRE
IUBIRE
NEMURIRE
IUBIRE
NEMURIRE
IUBIRE
NEMURIRE

nu-i grozav?

recitesc si-mi place din ce in ce mai mult. intre atatea poeme cu suspine infinite, iubiri tradate si oteluri inverzind, o tema originala, scrisa - culmea - foarte bine.

erata - omul se numeste ioan es. pop

nexus, ian ceteste aici o poezie scrisa de ioan s. pop si zi-mi daca e pre gustul tau.

1. ca o amara, mare pasare marina
nenorocul pluteste peste caminele de nefamilisti din
strada oltetului 15.

aici nu stau decat doar cei ca noi. aici
viata se bea si moartea se uita.

si nu se stie niciodata cine pe cine, cine
cu cine si cand si la ce.
doar vantul aduce uneori miros de fum si zgomot de arme
dinspre campiile catalaunice.

cand urci la noi, amice, ai grija: la o usa o sa te intampine paduchele de san jose, e paznic aici, o sa ti se gudure la picioare, o sa-ti zica da-mi nene cinci lei sa te trec apa, usa
e-nchisa, astia ma lasa tot timpul afara, m-au intemnitat afara;
tu nu-l crede, amice, tu nu stii, a venit ieri administratorul
l-a facut sef peste tot palierul, el e cel care carmuieste acum.
camera asta, corabia asta blestemata de sub care apele s-au tras
si a ramas incremenita aici la etajul trei.
deci plateste-i, amice, el e carmaciul, se clatina mereu
ca-n vechime cand vasul salta pe ape.

iar daca-njura, asculta-l cucernic; el cand injura
se roaga, asa cum fac toti aici.
asa ai sa faci si tu in curand.

aici nu stau decat doar cei ca noi.
aici viata se bea si moartea se uita.

numai in rare clipe de cainta si credinta, noaptea,
zidurile se subtiaza, se alungesc, se inalta
ca un giulgiu tremurator imbracat de trup nelumesc.

dar nu se trezeste nimeni si dimineata caminul e iar o
camasa botita din buzunarele careia iesim numai noi si atat
numai noi si atat.

aici nu stau decat doar cei ca noi.
aici viata se bea si moartea se uita.

e bine pana la "se stinge fierbinte ca roua pe pantec" (inclusiv), fara versul care se termina in "descantec". pantec/descantec - rima e mult prea simplista.
fericire/nemurire/iubire - iarasi rime tocite de prea indelungata folosire - cu precadere, in textele de muzica usoara.
"e seara in tine" incepe bine pentru un final, insa "pana" eminesciana, "asternuta" (?) pe masa e deja prea mult.
Vf. Omu

anne marie (scuza-ma, imi suna mai firesc decat notqui... ptui!), scrii foarte, foarte bine. o proza in poezie (sau vitavercea) de o sensibilitate deosebita. o finete a scriiturii cum rar am vazut. "sa te dor pana in adancul fiintei", "sa ma simti acuta", "sa ma coloreze ca tricoul tau albastru" - putini stiu sa spuna in cuvinte atat de - aparent - simple stari atat de greu de exprimat.
"gandurile" tale de pe site sunt de o finete rara - ma bucur ca te-am "descoperit" ( o sa ierti prea multele ghilimele de pe-aici).
e excelenta ideea ta si de a posta poeziile preferate - sentimentul ca si altii ar putea revelatia unei metafore care pe tine te-a marcat.

reflexion faite, imi place chestia cu sotia lui lot.

prea patetica pentru gustul meu, prea cautata, prea artificioasa. "secera albind", "carnea verde", "sfarcuri ocru" - o simbolistica a culorii destul de simplista, scrisa "sa sune" ("sa sune bine").
prea incarcata (voit incarcata) ca sa atarne greu. si atarna greu, ca o rochie de desdemona cu prea multe randuri de strasuri. alaturari savante de metafore care obtureaza/opacizeaza mesajul poetic. vers schiopatat pe alocuri.
incearca si citeste-o cu glas tare si-ai sa vezi ca nu "curge". "si bratele incaruntesc a umbrei lui iubind zidire", mama!! sunt convinsa ca imaginile au acoperire in sentiment, dar scriitura e mult, mult prea sintetica.
stii cum se spune? marile dureri sunt mute. nu e chiar nevoie sa le tai sonorul, doar sa le faci mai simple. mai UMANE.

"mumia mea egipteana din closet" - parca imi aduce aminte de ceva...
ar putea fi un exercitiu urmuzian (care aluneca cam abrupt in ferentari la partea cu "spiranzo" si "hai fa", da' daca asa a vrut autorul... ). un exercitiu de fronda -"hai s-o scriu si pe-asta sa vedem daca sochez populatia", este?
cum ar zice iliescu, it's your choice.

Kiss the Cook
Rape the Book

vorba lui nea mitica, dracu stie.
p.s. domle, sunt fata. jur.
XXX

adevarat graisi, asta, cu tristetea care ne ascunde din ce in ce mai bine. suna - perversa batrana ce sunt - ca un inceput/sfarsit de poezie.

am pornit de la premiza ca tot ce se posteaza pe site este pentru a fi citit si comentat critic, tocmai pentru ca numi o critica obiectiva si argumentata (subliniez) il poate face pe autor sa aiba niste repere si sa-i genereze noi idei. o critica buna (chiar daca e un sut in pardon) inseamna un pas inainte.
nu doresti acest lucru? OK. lalo se retrage.
p.s. uimitor, totusi abia ai cerut permisiunea unui grande al site-ului sa ai putere decizionala pe comentariu critic.
p.p.s n-am spus ca mitica "al tau" e bataie de joc. am spus ca iti strica poezia. nu tot ce ne place are automat si valoare poetica. asta nu inseamna ca trebuie sa tii seama de tot ce se scrie despre tine. trebuie sa ai suficient discernamant sa te judeci singura. stii care e cea mai perfida capcana? atunci cand primesti laude pentru ceva mediocru sau lipsit de valoare.

domnu, am citit cu atentie poezia si am ignorat micile rautati, concentrandu-ma strict asupra partii artistice - de fapt, pentru asta exista rubrica asta de comentarii, nu? deci, pe parte strict artistica, poezia e buna. restul - ma crezi? - nu ma intereseaza.

ai sa razi, dar asta e buna. aduce un pic (sa ma scuze dsoara neisa) a dinescu si a anton (liviu nanu), dar are personalitate. semn ca copulatia (iarta cacofonia) cu muza ti-a prins bine. si ca un comentariu critic (care nu a fost rau intentionat nici o clipa) te poate stimula sa faci ceva bun. daca le-ai scrie pe toate asa, ne-ar fi tuturor mult mai usor. "dar lenea mi-e fluier...".
p.s. iti jur, chiar e buna.
p.p.s. ignor (cu umor) dedicatia.

Patul lui Procust

prietene, n-am intrat in nici o discutie, am comentat un text, care se intampla sa fie foarte prost. sunt sigura ca ai si texte mai bune - am sa ti le semnalez cand dau de ele.
daca nu suporti opinii critice, e strict treaba ta. am comentat decent un text - dupa opinia mea - stupidissim. pot sa ti-l si laud daca te face sa te simti mai bine.
deci: excelent text, maestre, ma trec fiorii si-acu. mai vrei? UN POEM DE MARE INCARCATURA EMOTIONALA, CARE COMBINA LUDICUL CU INTROSPECTIUNEA EGO-ULUI FRUSTRAT, DAR ATOATEBIRUITOR.
asta e.
p.s. sincer, n-am inteles poanta cu vrejul si pompierii - poate faci o poezie si din asta.

armean? spune-i ca asculti numai harry tavitian si ca c-ai votat cu vosganian. si ca esti fan ghiulbenghian (bossu de la MTV romania).

nu-s frumos, da-s prost... e buna, asta, balaurica, am ras juma' de ora dupe ceas.ti-o jur.
marcel pro(u)st

dom'le, nu-i degeaba, mi-a placut! multe imagini frumoase, parfum de copilarie mioritico-balcanica ("colectionand surprize turbo mirosind/ a tata inflorata de tiganca" - superb!), vremuri pe care le-am trait cu totii (eu cel putin, da). foarte, foarte frumos, daca s-ar putea, mai putine gerunzii - "colectionand... mirosind".
misto de tot poezie, de nota 10, cum putine am vazut pe acest site. tema tratata deosebit si poetic si ca scriitura, zi-le tot asa, frate. citesc si-mi aduc aminte de ciunga roz, de mirosul de clasa incinsa si de... gata. e bine! nota 10!

cui prodest? adicatelea, ne face pe noi mai buni si mai frumosi glumitza (de cacao, intre noi vie vorba) de mai sus? I don't think so.
poate vrei sa-ti incerci norocul la TVR. cauta scenaristi.

nu-i rau! nu-i rau diloc! (da' ciorapii nu erau de la adesgo?).
"parfumul dulce acrisor de activista efemera" - ah, nebunule...