Poezie

Muza

18.01.2006

1 min lectură·11 noiembrie 2026

Mediu

Pe foaia albă se prelinge tihna

Cernută peste gânduri, gust de mentă,

Îmi țintuiesc tăcerile odihna

Și-apoi se sting în pâlpâire lentă.

„-Te rog, mai stai cu mine o secundă,

Cu arabescuri să mă-mbrac și fală,

În lutul obosit ce mă inundă

Să mă scufund când visul mă înșeală!”

În briza fină vii cu cupa plină,

Cleștar în palme, orhidee-n vară,

Te-ascunzi pe câte-o stea și, mai senină,

Te legeni lent, în rochie de seară.

De parcă ai mai sta îngândurată

Și norii-ți trec pe frunte, în ghirlandă,

Ești zâna primăverii, demodată;

Sunt duhul serii, prins de sarabandă.

Înfășurată-n ceață, cu tristețe,

Răsari din văluri, lângă luna plină,

Și râzi și-apoi împrăștii frumusețe,

Sărutul cast ce suflete alină.

Apoi dispari și umbrele tăcerii

Cu diamante îți presară drumul:

O jerbă de scântei în ochii serii.

Rămân doar amintirea și parfumul…

007

Laica Alin. “Muza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laica-alin/poezie/14206826/muza

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.