L. R.Claudia

\"Pal, scutește-mă cu recomandările, te rog

Ionut Caragea
[16.Aug.09 17:56]
Emilian Pal, țin să te anunț că acest text este evidențiat de un profesor doctor în literatură, pe numele său Constantin Miu, în prefața volumului ce urmează să-mi apară. Așa că scutește-mă te rog de recomandările tale la douămiiști expirați. Nu ai nicio calificare ca să-mi faci mie recomandări, din moment ce nu ai nicio competență în domeniul literaturii.

Desigur, îți poți exprima părerea și poți spune orice. Fie că ești un amator de poezie sau un simplu chibiț. Dar dacă vrei neapărat să-ți manifești frustrarea sau invidia față de cărțile mele, mai cheamă câțiva prieteni din gașca voastră și încercați ceva mai dur.

Chestia este că pe aici puteți scrie ce vreți, dar când ajungeți să publicați ceva, tot de oameni ca mine vă loviți. Știi, roata se învârte, cunoști povstea?\"


Textul de mai sus iti apartine.
Eu am spus tot timpul ca invat...si atunci cand am gresit, am ascultat si am corectat...cu toate ca se spune sa arunce numai cei fara de pacat!
Dupa cum bine vezi si textul scris de tine are o greseala, insa nu asta vreau sa spun, ci faptul ca nu suntem masini exacte. Suntem oameni, radem, iubim, daruim , visam...si gresim.
Daca era numai atat intelegeam dar de aici si pana a-ti arata combativitatea fata de numele meu....chiar nu inteleg.
Si inca ceva; daca imi spui tu ca nu am dreptul sa presupun \"cum se simteau ei\" sa stii ca nu esti corect...
...uita-te defapt in curtea ta, vad ca tu ai multe presupuneri in privinta celorlalti.
Este pacat ca se umbreste poezia si literatura cu asemenea gesturi. Eu am primit tot felul de critici de cand sunt aici, am tinut cont de ele daca erau contructive dar ce decanteaza rautate nu agreez.

Versurile tale au vaslit alene si prin sufletul meu!
Eu reprezint poate neconformismul poetic...si uneori cand citesc randuri alese ma cuprinde indrazneala sa sper la descurajarea mea de a scrie....
Sincer!...cum bine iti place sa spui; SUPERB!

Invatam si este bine cand ai de la cine. Unele ne scapa ...pur si simplu iar altele le vom sti de acum incolo.

Aprecierea este un dar iar eu iti multumesc pentru acest dar.
Scriu ce simt, ca si tine de altfel, am citit din pagina ta...
Arta o fac cei ce sunt daruiti sa o faca...eu imi distrez doar nefericirea...ca sa uit ca doar supravietuiesc.
Inca o data multumesc.

Am mai spus-o, si-mi face placere sa o repet;Intotdeauna avem de invatat!
Am incercat si cu desprinsul de rima..insa stii ca vin ceilalti care spun; atentie la rima!....deci aici suntem ca in amor, unii ne vor altii nu! Eu scriu pentru a-mi spune mie, macar mie, ca mai putem face si altceva decat sa supravietuim.
Multumesc pentru sfat, intotdeauna tin cont de ele, pentru ca stiu ca oamenii care sunt aici, au ceva de spus!

Întotdeauna frumosul,

a fost un mit și, de aceea, a fost ispititor, a fost o tentație.
Nu trebuie ca vârsta sa-ți fie nici timpurie, nici prea târzie ca să citești texte, ca acesta, plin de filosofie, logică si substanță.
Și de aici vine întrebarea mea neliniștitoare : Oare nimeni nu a citit acest text de nu există comentarii ??? Ce să cred, că toți oamenii și-au vândut sufletul \"sensului\" vieții??? sens care este greșit, este plin de incultură și de convulsii infernale ...
Un astfel de text iți formează și îți modelează sufletul, dar mai sunt oare suflete !!!???

Poezia / din ce o cauți mai mult o găsești din ce în ce mai puțin !


O mulțime de oameni talentați au scris numeroase rânduri de valoare din cauza gândurilor zămislite de tine. Dedesubtul titlului scrie poezie. Adică arta cuvintelor prin excelență, m am gândit eu. Desigur că asta include și regiunea viselor, a închipuirilor însă în acesta înțelegere totul trebuia să ducă spre sublim....dar la tine \"armonicele\" de sens stau în umbra sensului central.
....Sunt gândurile tale ...și cum fiecare avem o simțire deosebită observația mea nu are vreo încarcătura critică...dar în dreptul opiniei mele personale pot scrie că această poezie, cum o numești tu, nu poate fi înțeleasă de rațiunea mea.

Multumesc.
Excelenta poetica apartine celor „ alesi’’.Eu am doar o usoara aplecare spre placerea proprie.
Iubesc sa scriu, dar nu o pot face in comparatia celor destinati sa faca asta. Am recunoscut valoarea sugestiei dumneavoastra, si am inanadit placerea mea cu priceperea aratata.
Innoirile aduse au fost bine venite si profund respectate, deoarece sunteti prima persoana care nu doriti sa-mi schimbati ideea. Problemele de prozodie …probleme gramaticale…sunt inca ucenicul lor si voi veni cu draga inima sa imprumut din stiinta cuiva priceput.

Claudia R.L.

Intotdeauna avem de invatat.
... eu ma simt din alte timpuri...
Experienta o agonisesc din invatatura iar poezia este motivul meu de a nu ma opri numai la modul simplu al existentei.
Multumesc.

Strada mea...pacea mea!


Da, am citit si m-am lasat incantata, de acel \"acolo\'\' care astazi, este drept ca nu mai exista.Chiar daca fiecare din noi, macar intr-un ungher mic al sufletului, pe furis si fara rezultate dorim sa fim cateodata \"acolo\". Eu nu am avut parte nici de copilaria 1, nici de copilaria 2....de nici una, m-am nascut batrana...si nu am putut sa fiu niciodata \"noi\".
Ea strada- cat de nobil ai putut sa o daruiesti celorlalti, ce expresie concentrata a devenit pentru mine cititorul. Scoasa din orice fel de cenzura acum cine o mai poate ignora sau evita? Cine sa nu vrea sa stie de strada unde voi erati si sublimul dar si cosmarul, cine sa-i mai poata schimba prioritatile cand acum nu mai exista nimic intru-imbogatirea statusului acesteia.
Voi, vertebrele tari a-ti facut coloana acestei strazi sa stea dreapta, voi ia-ti promovat tainele si tot voi ve-ti duce mai departe si numele lui Anton Pann.
Pentru mai multa dumerire am citit de doua ori ca sa inteleg scopul bun care a inobilat mijloacele rele si as recomanda tuturor sa te citeasca, sensibilitatea ta este deopotriva si tulburatoare si linistitoare.
Este foarte adevarat ca s-a renuntat la sensul vechi al cuvantului copilarie, copii nu mai au inocenta, nu mai sunt ce a-ti fost voi odata.Acum ei nu mai au bradul de Craciun cu scarita din hartie creponata, cu globuletele din nuci imbacate in poleiala de la ciocolata, nu mai pun in brad lumanari, covrigi ....si nu mai pun in geam gutui.Acum nimeni nu mai spune ceea ce crede, doar ceea ce trebuie, iar progresul spre care tinteste omul ramane tot timpul imposibil de nimerit.
Acum pentru orice exista reguli....care iti impun cum si cine sa fii! Tratatele de intelepciune care candva conduceau si incantau lumea sunt batjocorite...nu se mai are in vedere decat banul si colac peste pupaza...mai vine si cateo criza....
Alaturi de remarcabilele tale reflectii nu pot decat sa aduc bucuria ca te-am cunoscut.