Poezie
(Uni)versuri metalice
2 min lectură·
Mediu
Nu îmi amintesc care era numele tău
doar reflecția din oglindă o mai țin minte
ceva străin mă privea de dincolo de tăcere
oameni de sticlă se zdrobeau la unison de marginea falezei
în ritmul respiratiei tale
cioburi se înfigeau tot mai adânc la limita dintre ape
ca o repetiție a unei senzații cunoscute
o picătură sărată pe buze
sărutul umed al ploii îngemănat cu privirea lacomă a lunii,
cubul de gheață topit pe pielea fierbinte
apusul ce întârzia la nesfârșit
în timp ce ochii ți se colorau în gri.
Nu îmi amintesc care era numele tău
doar durerea o mai țin minte
mustind ca sângele în cupe de piatră
o continuare firească a unei existențe suspendate în așteptare
fețe metalizate înghițindu-și doza de frica solidificată
voci rotunjind silabe incoerente
atunci când deveneau totuna cu oasele moi ale victimelor
devorate în clefăit de fălci și țipete ce rod pe dinăuntru
lăsând un gust de lichid verde, vâscos
și neliniștea animalului de pradă
rupând vertebrele pînă la măduvă
în mirosul încă proaspăt
al ochilor ciuguliți de corbii infernului.
E liniște în larg și e albastru
universurile alb-negru și-au pierdut semnificația
refluxul a amorțit ultima bătaie de inimă
a mai rămas doar umbra de culoarea cernelii
ucigând visele oamenilor de sticlă
lăsând în urmă carcase golite de sevă
un șir de găuri negre scurgându-se antiorar
fără gură nu poți să strigi
fără ochi nu poți să plângi
poți doar să pictezi constelații fără nume
într-o biografie pe care nu o va citi nimeni,
închizând uși care nu au fost deschise vreodată
și zâmbind să-mi spui cu adevărat cine ești
iar eu îți voi spune
ceea ce ar fi putut fi
și nu a fost.
034.657
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- kurt cnejevici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 282
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
kurt cnejevici. “(Uni)versuri metalice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kurt-cnejevici/poezie/93950/universuri-metaliceComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSEste poem de stea, dar nu una din pixeli, nu una din tablă, nici una de pe cer, nu. O stea al cărei nume nu se uită, steaua în numele căreia ne îngropăm până la ochi iubirea și sărutăm cu disperare ce-a mai rămas, adică totul, sau lumina ce nu se oprește din revărsare, lumina ca un șuvoi de sânge dintr-o rană ce nu dorești să se închidă niciodată. Frumusețea interioară este o boală incurabilă pentru cel ce o posedă și un drog insidios pentru cei ce o consumă, în această lume. Leacul ei este cunoscut de toată lumea, dar puțini o oferă, toți o vor și sunt dependenți de ea. Mi-ai schimbat în bine ziua de azi. Mă bucur că te-am citit.
0
KCNichita, pot sa-ti spun ca ai o intuitie buna. Te mai astept.
Luminita, la asa un comentariu nu pot sa mai adaug nimic. Multumesc
Luminita, la asa un comentariu nu pot sa mai adaug nimic. Multumesc
0
tare mult mi-a placut prima strofa si primele 4 versuri din ultima.
mult, mult:)
ti-as fi dat o stea desi sunt convinsa ca nu asta te-ar fi multumit.