Vis de (ne)iarna
As vrea sa fiu pomada sufletului tau, cand istovit de toate, te-asterni in gandul meu...
Nu am sa-ti iau povara, ci-n tainica soptire, pe cand te lasi in poala, o sa-ti alin
Sufletu-mi insetat de atata pribegie
Mi l-am oprit la umbra plansa
De salcie, pe mal de apa vie.
Si nu a vrut sa bea...
Caci, incarcat cu-atata chin,
Mi-a spus ca s-a-nvatat sa
