Exilat din rai el cade pe Pământ,
Un tărâm măcinat de gând,
Mila cuiva, mai sfântă decât toate scripturile,
Deși noi ne facem singuri minunile,
În umbră îngerul este de nevăzut,
De locuitorii
Pe armăsar călătoresc,
Voia Domnului o slujesc,
În castele ei se-ascund,
Cu sabia eu îi străpung
Sabia și pistolul la cingătoare,
Strigoiul altfel nu moare,
Scot pistolul și-l împușc în
Prima zi a secat apele știind că nu-i bine,
Mulți vor muri, dar lui îi convine,
Din cer el îi privește pe toți,
Iar acum îi vrea pe toți morți,
Schimbă soarta umană și a viitorului,
Reci sunt
