Mămăliga

Convulsiile mioclonice îmi implică și mușchii oculari; Încerc să scriu un eseu pentru tine... Vreau să împrumut o celulă din tine, ea are mai multe aripi ca a mea... Pur și simplu nu mă mai simt așa de obosită. Prin tine reușesc și eu să trăiesc; Nimeni nu-și mai dă osteneala acum să cerceteze dacă nenorocirile invocate de ceilalți sunt închipuite sau adevărate. 7 p.m. are să fie bine și tu mi-ai spus-o. Între noi nu rămîn decît legăturile unei vieți mecanice, mișcarea unui angrenaj fără unsoare. Nu-i deloc greu să fii ușor la minte atunci cînd ai cu cine zbura. (o simt) Un amurg jilav din octombrie /să fie oare a 13-a zi a acelei luni / irita nervii mei. Nu, nu, nu mă simt astfel. Ziua tot scade. Seara la cină iar am răsădit amintiri despre noi un zîmbet neastîmpărat și tihnit în interior a dominat deasupra interacțiunii noastre. Mămăliga a fost gustoasă!