Nu aș suporta vreodată să devin prizoniera unor norme.
Îmi place să-mi întind aripile, să simt vântul prin păr
Să zbor cât mai departe, să evadez din banalitate,
Pentru că in captivitate nu sunt
Privesc în jur, agitație și chipuri străine,
Pentru o clipa parcă zăresc ușor în mulțime
Ochii tăi, dar nu sunt ei, sunt doar o închipuire...
Muzica îmi suna în timpane, fumul de țigară
Un înger azi s-a sinucis și se descompune încet,
Acoperit cu ceară, moarte îl mumifica lent.
A murit cu aripile frânte-n lupta,
Era bolnav de iubire cruntă.
Și-a închis ochii albaștrii și
Nu am să-ti mai cer vreodată ce nu-mi vei putea da,
Și nici nu am să te acuz sau să te întreb de ce ai plecat la ea...
Nu am să-ti mai cer cuvinte multe și fără de sens,
Și nu am să te acuz ca
O mie de gânduri roiesc în capul meu precum un carusel,
Idei ce vin și pleacă, mă simt agitată, când noaptea se coboară.
Nici nu mai știu a câta noapte e când la miezul noptii
Inspirația mă
Privesc nebunia de dincolo de fereastră,
Caut speranță în fumul de la țigară
Unde au disparut oare visele, dorințele de altă dată?
Oameni grăbiți, reci aleargă haotic prin viață
Uităm încotro ne
