Janette visează
Vorbim despre anii șaizeci. Despre tarabele bucureștene excedate de pește, ligheane cu măsline, brânză de oi. Pantofii ieftini. Rochiile de stambă. Locuințele încropite.
Scrisoare către poieți
Nu plângeți,
Lacrima e de carne -
Mergeți sus pe muntele inimii
Acolo surâsul e etern!
Nu plângeți
Isteric, sublim...
Þineți deschisă poarta inimii,
Un om care
Cuțitul de argint
Urma să fie
Cea mai grea încercare.
Despărțirea sensurilor
Un dans ciudat printre obiecte.
Și se puse pe descâlcit ițe.
Operația semăna cu un fel de curățenie
Zdrelește-te pe tine însuți
Ne naștem în gări de aurolac,
Ne trezim cu capul pe perne străine,
Cumpărăm, cumpărăm lapte brenac,
Pasageri, jucării, buletine.
N-mbrăcăm vulnerabili în piele
Se lăsase noaptea și tramvaiul 5 scrâșnea tâmp spre luna de metal ridicată pe bolta Bucureștiului. Părea că o coliziune iminentă va sparge cu o hărmălaie de talgere (sau un susur de fus, presupunând
Priveam printr-un porumbel,
Mă-ncovoiam sub bolta de viță de vie,
La granița dintre instinct și conștiință
Era o poartă de har,
Îmi curgea sânge din păr,
Albastru și adevăr,
Intelectualii erau
Principese din prafuri de cărbune
Sărută delirant principii
Din pulberi de sanatorii,
Inexpugnabili
Dustini hoffmani
Traversează patagonia întovărășiți de
Fedaikini,
Rupți de realitatea
Orizontul e-o pasăre albă
Imensă
Hibernală
Îmi place să scriu cu multe culori
Orizontul e fum și rotire de nori
Nesfârșit e orizontul
Dorința dorințelor mele
Și mai e spațiul față de
1
1988. Elisandra o privește pe Panina. Fetița stă deasupra caietului. Înșiruie cuvinte.Femeia se întinde peste masă și-i ridică de pe ochi buclele care o-mpiedică la scris, apoi își
Scutură-mă Andrei de praf,
Io mi-s soție de nichiție,
Sus pe tarabă la naf-naf
Vând carnea mumii pe prostie.
Din interviuri cu vampiri
Ne propăvăduiesc în lege
Noi legiuni de țepi și firi
De
KZ