karla ciungu

e tarziu pentru mine, e tarziu pentru tine, e tarziu pentru noi doi... caci moartea striga la mine si nu ma lasa sa fiu cu tinee.. moartea nu ma lasa sa iubesc sa imi doresc sa traiesc, si ma

ce-as fi fost dac-ai fi fost? ce-as fi fost daca n-ai fi fost? o frunza batuta-n vant purtata de colo-colo pe acest pamant? sau,o printesa fermecata, de iubire insetata? ocrotita de iubirea

merg pe strada si visez ca intr-o zi,am sa te intilnesc. merg,privesc in jur si incep sa rid.. parca te vad venind sau poate nu.. oare visez ? sau chiar esti tu? intind mina sa

cine esti cuadevarat? cine sunt cuadevarat? nimeni nu stie sa raspunda dar inimile noastre stiu raspunsul si ele pe veci se vor unii chiar daca nimic nu va fii. te voi pastra in inima si-n

m-ai facut sa te iubesc, m-ai facut sa te doresc, m-ai facut sa te visez, si pentru toate astea iti multumesc.. iubirea ta mi-a dat speranta, iubirea ta m-a invatat ce este o viata. o viata

ma uit la stele privesc prin ele, te vad pe tine,si simt iubire...iubirea ce-mi da speranta ca exista si-o alta viata. as vrea sa te simt, si-n brate sa te cuprind. intind mana si totusi .. nu