sunt luminarea ce lumina a noptii neguri
sunt vierme ce se zbate in lutul efemer
ce stiu, ce vreau, ce pot sa sper?
dincolo de maginea carnala , sunt propiul meu dulgher
sunt lutul ce se
inima, vinator singuratic
in paduri de cedru
se pierde, se-amageste
vineaza vise
cusute cu durere
calca iluziile celor
ce le-au scapat din maini
se adapa din izvoare
de lacrimi
ce curg in
colectionarul de suflete
a batut si la usa mea
devreme, ce-i drept
mult prea devreme
insetat de sufletul meu
ca valurile sarate ale marii
de nisipul plajei
mereu, tot mereu
ca-ntr-un dans
atitea masti
atitea suflete
se joaca
ca intr-un joc de iele
se prind, se-nvirtesc
cadaverice
lipsite de sens
nelocuite
intr-un timp absurd
pling, se prefac
rid
se confunda
se
luna descompusa, uitata intr-un lac
sta putreda, murdara, ciupita de varsat
inchid un ochi, ma fac ca tac
ieri mi-a venit un gind ,
azi inca ma prefac
nu ma mai caut , ca-n alte dati
in ochii
cu oameni tristi
cu oameni morti
ce li s-a spus ca sunt in viata
sta ca un cavou
umplut de suflete dezorientate
cu cadavre umblatoare
cu ochi ce-i zaresti
prin pahare murdare
deformati
de
ma dor talpile
de atitea oase pe care calc
pamintul musteste inca
mirosuri nevrotice
ale celor care l-au populat
cu mirosurile lor
pamintul ...un mare cimitir
in care suntem imormintati de
sa fiu eu oare un nebun
ce viata vrea s-o fac-un vis?
sa fiu eu oare acel stapin
acelei lumi din paradis?
o viata intreaga am simtit
durerea-acestor intrebari
putea-voi preschimba-n
treceam cintind pe linga
cimitir
m-am oprit
sa caut crucea ce nu-a fost
scrisa inca
si pentru care am gindit
nu vorbe, nici parei de rau
ci floarea vie
ce se desface in granit
de luna
sta invelita-n mantie de purpur
a lumii grea durere
o port pe umeri, fara murmur
dar ea ma sfarma
si sufletul mi-l cere
trimite Doamne , Tu,
odrasla-ti despletita
separa-mi trupul in trei
un murmur in urechi
usor apasa
si o tristete infinita
ma cuprinde
aud aievea bocet...jale?
ma intorc pe-o parte
...nu se duce
o fi vreun vis din viitor
sau o naluca din trecut?
nu
stresant cum linistea apasa
corpurile
ca un sarcofag
se modeleaza dupa ele
si in marea lor nefiinta
inca mai graieste
soapte stinse
mai incearca
mirosuri acute
pina cind totul
am intilnit un vinzator
ambulant
l-am intrebat:
ce vinzi?
vise, vrei sa cumperi?
sufletul tau in schimbul
unui vis,atit te costa
primesti?
l-am privit,si fara
sa-mi dau seama
am intins
Plinsul meu e ploaia de afara
Ce cade fara picaturi
Pe fruntea-ti moarta de-asta vara
O,ploaie,tu,asterne-ti plinsul
Plinsul meu e vintul de afara
Ce urla mut
Deasupra fruntii moarte de-asta
Afara e tirzie toamna,
Si frunzele-au putrezit
La geamul meu piraie curg,
curg necontenit.
Sunt trist si sufletu-mi abis
Nu pot sa fug de mine
Si cad ca intr-un
\'veniti, vindem vise\'
te amagesc tiganii
\'iluzii, cu reducere\'
\'cine vrea sa cumpere
fericire\'?
\'doi banuti bucata\'
nu mai am bani
i-am cheltuit
pe piatra funerara
un banut...
cu
cind lumina ta se stinge
si ecoul nu mai trinteste
de stinci
strigatul tau ragusit
asculta la maturatorul
de pe strada
cintecul mortii
ce-ti matura incet
ultima frunza
de pe mormint
In seara de iarna
Murira gindurile-n pace
Ninge peste dureri
Iar satul obosit acuma tace.
Ninge cu noapte si stele
Afara e miros de ger
Ninge peste crestetul fruntilor mele
Ninge-o tainica
In noaptea somnului de moarte,
Cind dorm cu totii;ochiul tau luceste
In soba focul tot mai arde;
Ce cauti tu in noapte ,prin ferestre?
Si stai uitat,nu zici nimic,
Cu nasu-n geamul de
arunca asupra mea
toate relele lumii
caci eu sunt ultima
pacatoasa
in chip de miel
asmute cainii
e miros de singe-n aer
caci la colt de drum
zace corpul meu
intins
hraneste privirea
agatat de un fir, diabolic
asteapta in splendoarea sa
intunericul?
o mintuire?
cina?
mereu agatat,mereu
cu fata-n jos
si noi?
mereu cu picioarele
pe pamint
mereu agatati
de un fir
de
