Kapusi Andreea

În loc de mâini și picioare, în loc de organe atârnă rădăcinile unui pom uscat. Unui pom ce nu a reușit să crească ce nu a fost verde și n-a înflorit ce de prea mic a tot murit. A prea

Te vreau ca să te am, Să pot să mă joc cu pielea ta, Să-mi fac mie înc-o piele. Să te mulez după bunul meu plac, Să-ți fac nasturi, să-ți fac guler; Să fii pielea de pe mine Să-ți fiu gazdă-n

Ce cândva s-a întâmplat nu poate fi omorât; Ești un mit în mâinile mele. Tu corp n-ai, ființă moartă! Cadavrul ți se plimbă, în amintirile mele tulburi; tulburate de tine și esența ta. Stau

Semințe de floarea soarelui semeni în părul meu, Soarele de-afară e singurul acolo mereu. Pierdută în gânduri de demult, petalele pică, Trec trenuri și praful îl ridică... Nu mai ești aici,

Mă simt într-o poveste, mă plimb printre rânduri, ajunse la sfârșit. Aștept să-mi scriu povestea, îmi aștept ideea, - Bine ai venit!

Toți avem lucruri ascunse, nespuse la nimeni, înrădăcinate în noi. lucruri dorite, lucruri nevrute, lucruri tulburătoare.

În mine bate vântul, e ploaie de neîncetat; și-i negru, și-i un hău, cu miros de toamnă. E negrul meu dintotdeauna, cu dor de primavara, de doliu și de cald. Credeam de mult că ai