În ploaia amară se-aude adesea,
Un strigăt, uitat, de moarte...
Iar marea își varsă amarul
Peste noaptea-ntunecata ce-și arde
Cadravele viselor pierdute ale...
Ale celor ce mai îndrăznesc să
Când îngerii-și caută iubirea pierdută,
Când luna-și alintă prea sfânta lumină,
Când norii se-adună să-ți spună-o poveste
Când noaptea cea neagră te călăuzește,
Atunci să-ți acoperi și ochii și
Pe lacul speranțelor pierdute
Te caut in vis să-mi dai libertate!
Ca un nor de ploaie de vară
Ce tulbură cimitirul de ceară,
Un strigat in noaptea amară se-aude,
E îngerul de jad ce-și
Plouă cu lacrimi de durere
Ai plecat și m-ai lăsat strigând,
Strig în noapte și te caut...
Te caut în fericire și te găsesc în tristețe
Ești îngerul viselor mele deșarte,
Ești demonul sufletului
Mi-e frică de singurătatea asta
mi-e frică de iubirea care ți-o port
Vreau să-ti mor în brațe și sa uit
Să ploua cu lacrimi, să ninga cu petale
Când nu pot sa strig la tine mă gândesc
Mi-e foame
