K
K.P
Verificat@k-p
Bucuresti,Vienna
"Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzeste melancolic A lor suflet îmbătat."
Este \"greutatea incredibila a fiintei\" sau greutatea unui secol strain? Sa lasam intrebarea sa cada ca un plumb in iazul vremii. Citind textul, mi-a rasarit in minte chipul Opheliei. Ophelia, ca fiinta deloc anacronica, se pare ca este o oglinda care nu mai este nici in apa ca-n elementul ei, moartea ei. Te intrebi cat de actual este sfatul hamletian : \"Ohpelia fugi la manastire!\" (horribile dictu) . Dar Ophelia nu este o fiinta, ea este o stare, un atribut al unei fiinte - a avut grija Shekespeare s-o faca universala, de neevitat. Permite-mi sa ma intreb : cat patos ophelian se ascunde sub textul pe care l-am citit? E scurt, desigur, dar jarul ramane si intr-o bucatica de carbune. E totusi intersant ca acest carbune a aparut intr-un pamant pe care picioarele mele au evitat sa-l calce - internetul.
Pe textul:
„incredibila greutate a ființei" de Adriana Danaila
De îmbunătățit0 suflu
Context