JUSTINA BUTAROIU

Poveste Mi-a spus bunica o poveste Așa cum spune pe-nserat, Povestea celor patru fete Si-a marelui An-Impărat. Cum au rămas fără de mamă, Fără soție..tatăl lor, Sperând mereu,de bună

Despre noi În fiecare zi Ni se usucă Un gând... Iar altul Se naște. În fiecare zi Pierdem un vis Iar altul... Ne răsare în cale. În fiecare zi Aruncăm din noi Un

prietenei mele Beatrice P. Să te trezești Din somn Și să alergi... Să ți se ceară, Iar tu să dai! Să ți se deschida un suflet Pe care să-l

Cândva, Demult, S-a născut o salcie … Să adune speranțele. Apoi au venit anii mei Să măsoare iluziile Și eu să caut Salcia anilor tăi… Mai târziu au apărut niște codri de vise Care-ți

Aș vrea să pot să-ți dăruiesc Un rai întreg într-un cuvânt Aș vrea…când ochii ți-i privesc Să nu mai văd doar nori și vânt! Aș vrea să-ți dau un fruct oprit Din trupul meu prea plin de

S-a întâmplat cândva,la o răscruce... Să-l văd cu ochii triști,rănit, Cerșind covrigi uscați sau turtă dulce Oricărui trecător ce l-a privit. Am îndrăznit să-i spun o vorbă bună. L-am

Mi-ar plăcea Să aud Din când în când Vocea Vreunui poet din sufletul românilor. Mi-ar plăcea Să ne mai îndulcească Zilele Cu cântul lui șoptit, Cu vorbele-i aprinse De fapte de

Voi fi și mâine-aici ca un toiag Udat de transparente lacrimi ,azi.. Și chiar poimâine,umărul tau drag, De care să te-agăți când pari să cazi! Voi fi aici,o umbră-n urma ta, Când vei fugi prin

Doamne,tot ce am pe lume Poartă suflul Tău ceresc. Mi-ai dat vise..gânduri bune Și putere!Îți mulțumesc! Nu pleca nicicând din mine! Nu Te-ndepărta de noi! Nu lăsa pe “știi Tu cine” Să ne

Să fii tânăr Să fii tânăr înseamnă să poți Să-ți rostești cu tărie credința, Să te-opui plafonării,când toți Se ascund și-și reneagă dorința. Să te-ncumeți să râzi și să plângi Transformând

N-ai mai trecut demult pe-acasă,tată! Nici pe la crucea ta,din lemn cioplit! Ori nu mai simți iubireade-altădată, Ori nu-nțelegi deloc,cât ne-ai lipsit! Nici chiar cu mama,nu-ți faci timp prea

MANIFESTUL UNUI ACTOR PENTRU COPII lui Costin Butăroiu Mă-ntreb adesea dacă-n astă lume, Plină de patimi,crudă,’nverșunată, Veți ști

Miroase pe la noi pe-acas’ a iarnă Și-a sărbători venite de demult, Să ne aducă iar și iar lumină Din steaua lui Iisus,Cel Renăscut! Miroase-a vâsc și brad,la colț de stradă, A cozonaci