poemul complicațiilor
prolog ar trebui să încep prin a vă spune că acest poem e un cartuș de dinamită pe care-l plimb pe buze ca un gangster un trabuc gurkha – His Majesty’s Reserve. e un poem cu litere de
când vrei să salvezi
nu poți striga să nu sperii mulțimea și faci semne de undeva din afara acțiunii. în disperarea de a percepe cineva mesajul, mimezi o grimasă credibilă, terifiată de fumul apocaliptic de
într-o zi voi fi un om foarte fericit
cu toată nebunia de a nu regreta nimic voi zâmbi politicos oricăror factori incisivi ai stresului și inima va ști singură când să-și otrăvească poftele într-o zi voi scrie pe clădirile publice
atunci fața i s-a luminat
vecinul meu de alături e mânios în fiecare dimineață bocăne în țeava de la calorifer ca și când i s-ar derula în cap rumoarea de voci a străzii ieri a făcut pârtie și murmura când un alt
