Pai bine măi,
de unde-ți veni
că mirosind a levănțică
poți să treci liber prin metal detector?
Da ce, n-ai suflet dintr-ăla greoi,
ca oamenii?
N-ai ceafa lată, ac la cravată?
Nu-ți atârnă
Am aruncat o haină veche
cu nasturi mari, ca ochii ei de odinioară.
I-am aruncat ochii
cu gândul să-i păstrez într-o fotografie,
de când cumpăra batoane și covrigi de la chioșcul școlii.
...când
mi-e dor de osul tău pe pulpa mea
de ochiul tău pe pielea mea
de gândul tău în mintea mea
de visul tău în lumea mea
de brațul tău pe fuga mea
de degetul tău pe vina mea
de înțelesul tău pe
În ritm de autobuz cu coadă
mă legăn.
Tresar, îmi e greață dar tot merg.
Cobor mereu “la următoarea”.
Păstrând nostalgia capului de linie.
A liniei strâmbe pe foaie
A foii împăturite în
uraaa, am deschis plicul!
Erau bani înăuntru, 3 unghii de pește spadă și un ceas.
Cică se folosesc la intors orele pe dos
Atunci cand mintea e tristă și ochiul rămas
Pe o etajeră de lemn vechi și
Camera rece a unei căsnicii din 1900
Din care a rămas doar o servantă veche ca istoria.
În camera rece, patul unei iubiri fragile de prin ‘70
Învelit în mirosul de lacrimi al unei absențe.
Pe
J